Am citit abia azi (03.12.2012) „istoria” grupului CANON din Hunedoara, în versiune d-lui Mircea Goian, care, în mare, e destul de exactă, exceptând câteva amănunte pe care semnatarul articolului le-a omis din motive care-l privesc.

Îi sugerez lui Mircea Goian ca pe viitor, dacă – aşa cum afirmă – are de gând să „revină” cu alte… „lucruri” pe care consideră că e musai „să le afle şi cei care erau încă nenăscuţi pe atunci” (?), să nu „uite” câteva date – consider eu – edificatoare pentru – nu-i aşa? – relatarea adevăratei… „aventuri muzicale” a formaţiei.

Şi pentru că, mai nou, Mircea Goian se erijează în postura de istoriograf al formaţiei şi de cronicar sui-generis al vremurilor de… trist festival „Cântarea României”, ţin să-l informez, pe această cale, că eu nu aduceam… „teme muzicale” în grupul CANON, cum inexact afirmă Domnia Sa, ci eram chiar compozitorul cântecelor respective, autorul versurilor şi solistul vocal al trupei. Eram, metaforic vorbind, „vioara întâi” a grupului. E un amănunt pe care violoncelistul de atunci – ale cărui abilităţi organizatorice în domeniul managerial sunt arhicunoscute – se pare că l-a uitat. Consider că e de datoria mea să i-l reamintesc.

Mai exact, pe albumul de debut apărut la Electrecord în 1992, din cele nouă cântece editate, şapte au fost compuse de mine (inclusiv versurile lor), un cântec a fost compus de Graţian Ordeanu, altul de Mircea Goian. Desigur că toţi ceilalţi membri din acea vreme ai CANON-ului şi-au adus contribuţia la orchestrarea melodiilor compuse şi interpretate vocal de subsemnatul, precum şi la asigurarea backgroundului vocal al pieselor – repet – compuse în întregime de mine.

În fine, nu vreau să mă lungesc prea mult. Mă surprinde (dar nu prea tare) „nostalgia” cu care autorul articolului formulează: „în această lună (octombrie – n.n.) grupul ar fi împlinit 34 de ani de existenţă”. Cu alte cuvinte, fraza ar vrea să sugereze ideea că grupul CANON s-ar fi desfiinţat… Îi aduc d-lui Mircea Goian o veste care-l va bucura: grupul CANON nu a sucombat încă. El chiar există. Dar într-o formulă nouă, de trio. Fără cvartet de corzi (sau… coarde, că-i totuna – cf. Wikipedia), fără „influenţe” pink-floyd-istice ş.a.m.d.. Un grup muzical ce se încăpăţânează să fie el însuşi.

Dovada că formaţia e încă vie o constituie un alt album, intitulat „TRENUL DE SEARĂ” editat relativ recent… Spre a se convinge de adevărul celor afirmate de mine, cei interesaţi mă pot contacta la tel: 0742/018503.

E adevărat că mi-am imprimat mai multe tricouri cu parafraza: „CANON C`EST MOI”. E un text a cărui semnificaţie poate părea, unora, un enunţ lipsit de modestie. Dar e o lipsă de modestie pe care mi-o asum cu convingerea că nu greşesc prea mult… Aşa că, d-le Mircea Goian, sunt încă viu şi – vorba poetului – „pipăibil cu mâna”… Iar faptul că nu aveţi nici o ştire despre acest… lucru e o problemă care mă depăşeşte. S-auzim de bine!

Pt. conformitate,

IOAN EVU