Săptămâna 2 – 8 iunie 2005, numărul 136

EDITORIAL Scandal la PPR Balamuc de Ştefan Ciocan Tribunul a facut o criza! Dupa ce s-a dat la o parte cu mare tam-tam de la conducerea executiva a partidului Tribunul CV Tudor vrea din nou pe scaunul de presedinte. Onorabilul s-a saturat sa stea în geam în ziua de pensie ca bunicul împaiat al lui Bula si vrea din nou la cârma partidului. Asa ca si-a dezlegat camasa de forta si a început sa-i balacareasca cu epitete nu tocmai magulitoare, ba as zice chiar jignitoare, pe cei care conduc actualmente, statutar partidul. Presedintele executiv Corneliu Ciontu, un „electrician analfabet” cum a fost catalogat de tribun, si vicepresedintele Anghel Stanciu vor fi exclusi din partid de catre Vadim Tudor. Daca aceasta excludere este statutara sau nu, nu mai conteaza, pentru ca în zilele de criza, Vadim nu are lege, statut si nici macar bun simt, daca analizam invectivele cu care si-a gratulat colegii de partid, alesi la conducere cu binecuvântarea tribunului. Motivul principal pe care-l invoca Vadim Tudor pentru revenirea sa la conducerea partidului, este o pretinsa supunere a lui Ciontu în fata PSD-ului si a lui Adrian Nastase. Problema ridicata de Vadim este cât se poate de falsa, pentru ca atât el, cât si majoritatea parlamentarilor PRM au facut tot timpul jocurile PSD. Opozitia lui Vadim a fost una de opereta, pentru ochii lumii. Atunci când a fost nevoie, PSD-ul a fot sprijinit în parlament de voturile PRM-ului. De fapt, pâna si revista România Mare a fost creata de Eugen Barbu si tucalarul sau, Vadim Tudor, cu banii si la ordinul lui Ion Iliescu, sa fie o publicatie care sa-i balacareasca pe dusmanii FSN-ului din acea perioada. Din publicatia respectiva si-au varsat balele puturoase – ca sa folosesc termeni dragi cititorilor de România Mare - cei doi pupincuristi comunisti, asupra câtorva personalitati mai presus de orice critica. Corneliu Coposu a fost una dintre victimele publicistilor pupincuristi, Tudor si Barbu, gata sa sara la beregata oricui la ordinul tovarasului Iliescu. Din cititorii revistei, la fel de fanatici si dependenti de rudotel sau naivi care credeau cu adevarat în falsele valori aparate, cu vorbele, de Vadim, tribunul si-a tras partid, si nu orice partid, ci unul dintre cele paramentare. Reteta aburelilor lui Vadim e foarte simpla. Pedalând pe sperietoarea cuceririi Ardealului de catre unguri, tribunul a reusit sa adune în partidul sau foarte multi oameni de bunacredinta sau afaceristi verosi, putred de bogati care l-au folosit ca instrument de presiune în favoarea lor si a firmelor pe care le conduc. În schimb, Vadim era plimbat pe palme, împreuna cu o cohorta de nepoti, cumnati, surori sau mai stiu eu ce rude, prin statiuni, la hoteluri scumpe, cu mese întinse si chefuri terminate de multe ori în zori, toate astea pe banii sponsorilor. De altfel, Vadim nu are nevoie de salariu, pentru ca se gasesc tot timpul în jurul sau nenumarati limbrici de partid, care pe lânga faptul ca-i dau dreptate întodeauna, indiferent de ineptiile pe care le spune, îi si sponsorizeaza orice dorinta. Vrea Vadim la mune, scot oamenii banii din tescherea si merge Vadim la munte. Vrea Vadim la mare, merge la mare, tot pe banii unor membri de partid din anturajul tribunului. Asa stând lucrurile, este clar ca indiferent de pozitia formala pe care o ocupa în partid Vadim Tudor nu a condus si nu va conduce PPRM-ul. El este doar clantaul, tratat cu rudotel si scos la fereastra atunci când interesele sponsorilor cer acest lucru. În rest, vai de mambrii PPRM care chiar cred în acest partid. Comentarii?

Săptămâna 2 – 8 iunie 2005, numărul 136