CRONICA GRI

Oamenii care ne trebuie

La sfârsitul saptamânii trecute, am aniversat împlinirea a douazeci de ani de la terminarea liceului – promotia '85 a Liceului Decebal Deva. Dincolo de revederea cu colegii, cu profesorii, dincolo de sarbatoarea propriu – zisa, un fapt mi-a atras în mod deosebit atentia. Multi dintre fostii mei colegi au plecat din tara dupa '89; la ora actuala, ei traiesc si lucreaza în Canada, în Australia, în Franta sau în Germania. De trei ani, de cinci ani, de opt ani ei (sau ele) muncesc si traiesc într-o societate – pentru ca, în ciuda întinderii geografice dintre Canada si Australia, de pilda, elementul social al civilizatiei acestora este unul comun – la care România doar aspira. Nici unul dintre fostii colegi nu a plecat cu gândul nestramutat sa nu mai revina în România niciodata. Nici unul nu a avut un singur cuvânt greu de spus la adresa societatii românesti actuale – cu coruptia ei, cu incompetenta conducatorilor ei mari sau mici, cu politizarea excesiva a tuturor sectoarelor, cu marginalizarea de care românii sufera indiferent în ce tara din Occident sau de peste Ocean pun piciorul. Fiecare dintre ei (sau ele) s-a realizat în meseria pe care o practica, indiferent daca si-a gasit locul respectiv mai usor sau mai greu, daca la început a avut de tras „la saiba” o perioada ori pur si simplu s-a acomodat mai dificil în tara respectiva. Nici unul, însa, nu are în planurile pentru viitorul apropiat revenirea definitiva în tara. Care e morala faptelor de mai sus? În primul rând, evidenta ca într-o economie cu adevarat performanta, exista locuri de munca suficiente – pentru cine vrea într-adevar sa munceasca.

Mizeria somerilor din capitalism – sperietoarea pe care comunismul a vânturat-o sub ochii proletariatului român – este în buna masura (nu în totalitate) un fals, care tine de disponibilitatea individului de a se angaja într-o activitate utila si de un sistem de asigurari sociale care functioneaza, deci asigura practic subzistenta oricui. (Un somer din Occident traieste mai bine decât un simplu muncitor din România!). În al doilea rând, si cel mai important pentru societatea româneasca actuala, specialistii invocati de toate partidele (Conventie, PSD, Alianta etc.) exista. Din pacate, ei sunt tocmai cei care lucreaza în strainatate. Ei sunt cei care stiu cum sa construiasca o societate moderna, eficienta, în orice caz superioara mult fata de ceea ce avem acum în România – pentru ca ei deja cunosc mecanismul unei asemenea societati, au dovedit ca românii se pot integra în ea la fel ca orice european „civilizat” si ca fac fata fara probleme. Şi, iarasi din pacate, nimeni din tara nu îi asculta, nu îi consulta – pentru ca nimeni dintre cei care raspund de tara, de judetul, de orasul nostru nu pare interesat de altceva decât de functie, de afacerile proprii, de umplerea buzunarelor pe spezele concetatenilor. Cu alte cuvinte, avem oamenii care ne trebuie urgent în momentul de fata, dar îi ignoram cu buna stiinta, în numele unor interese meschine. Nu mai putem, dupa 16 ani de tranzitie, sa ne amagim la infinit ca oameni trecuti prin scoala de partid de la Moscova pot construi o societate democratica si o economie de piata – cele doua depind atât de strâns una de alta, încât nu pot fi separate. Singura varianta viabila este sa aplecam urechea la ceea ce ne spun cei care cunosc într-adevar democratia si eficienta – si sa renuntam la fantomele trecutului nu prea îndepartat. Şi, mai important e ca acesti oameni sa fie încurajati sa revina cât mai curând în tara, nu numai în vacante si concedii, si sa li se dea mâna libera, ca sa ne putem apuca cu adevarat de treaba, exact ceea ce nu s-a facut din '90 încoace.

Comentarii?