Zilele trecute, o voce, de altfel destul de redusa ca prezenta si intensitate, a rasunat în lumea politica hunedoreana. Emil Danci, presedintele taranistilor/crestin-democratilor populari, a înfierat „oportunismul” adversarilor politici ai formatiunii sale care, brusc, subit si dintr-o data, râvnesc cu nesat sa se afilieze doctrinei populare europene si, prin aceasta, sa intre sub penajul caldut al Partidului Popular European. „Politicienii din PPE cunosc bine trecutul formatiunilor politice care vor sa se integreze acum în familia politica populara majoritara în Parlamentul european. Adaugarea unui P la denumirea PRM nu transforma acest partid dintr-o formatiune nationalista într-una populara. Schimbarea PUR în Partidul Conservator nu este suficienta pentru a capusa PPE, chiar daca denumirea de conservatori este adecvata pentru membrii acestui partid care nu au facut altceva pe parcursul întregii lor activitati politice, decât sa încerce sa-si conserve scaunele. În ceea ce priveste PD, nu trebuie uitat ca este fostul FSN. Cu toate acestea, PPE a examinat atent solicitarile în timp, în urma unor proceduri de evaluare a statutului si a doctrinei”. Asa sunau avertizarile taranistului Danci, într-o reactie în care, pe lânga realismul si legitimitatea spuselor sale, putem recunoaste, printre rânduri, o oarecare îngrijorare. Îngrijorare care rasare de dincolo de spectacolul grotesc pe care Danci îl zugraveste dupa o realitate cel putin pe masura. Caci, sa ne imaginam un PCR crestin -democrat (chiar daca este vorba de fostul PUR) sau alura unui PRM condus de un Vadim Tudor - pus în aceeasi galerie cu Corneliu Coposu. În cele din urma, este teama de concurenta si de aglomerarea acesteia la portile PPE, în conditiile în care situatia actuala a PPCD nu este deloc de natura sa linisteasca apele. Formatiunea în cauza a ratat si în noiembrie 2004 prezenta în Legislativul de la Bucuresti. Șanse mari exista si în contextul unor anticipate, ca ele vor fi la anul sau mai devreme. Transformat în PPCD, fostul PNTCD înca se re-culege, se re-aduna si se rasuceste în jurul propriei axe, visând cu ochii deschisi la acel moment incert în care din rândurile sale vor porni strasnici ocupanti ai scaunelor de senatori si deputati. Or, Partidul Popular European este în continua cautare de euro-parlamentari care sa îl reprezinte si cu care sa se impuna în Legislativul de la Strasbourg. Iar, din acest punct de vedere, PPCD nu reprezinta înca mai nimic în raport cu acest scop.