Localitatea hunedoreana Ilia ascunde multe mistere. Situata pe malul drept al râului Mures, Ilia este o asezare milenara cu urme dacice si daco –romane care de-a lungul timpului au transmis mesajul permanentei continuitatii poporului român pe aceste meleaguri, o localitate pe care cele mai de seama momente ale istoriei si-au pus amprenta. Una dintre urmele, înca vizibile, lasate de stramosi, mai dainuie si astazi în curtea spitalului acestui orasel. Castelul din Ilia, cunoscut sub numele de „turnul cu bufnite” sta ascuns între ramurile unor copaci imensi amplasati pe partea dreapta de la iesirea din localitate. De ce îi spune asa, nimeni nu mai stie acum. Constructia, parca uitata, tine multe secrete. În tacere si sustinut de sobrietatea si simplitatea lui arhitectonica, castelul asteapta ca Ilia sa fie vizitata si descoperita.

La fel ca fiecare urbe, meleagurile pe care traim pastreaza o legenda. Se întâmpla sa existe locuri despre care nu stim aproape nimic. Indiferenta sau grijile cotidiene ale vietii sunt suficiente pentru a nu ne mai putea întoarce, macar câteva clipe, în trecut sa deslusim ceea ce a fost, însa filele prafuite ale istoriei ramân. De cele mai multe ori, le vedem întruchipate în niste constructii ridicate în diferite zone. O astfel de cladire este castelul din Ilia. Din punct de vedere documentar, prin anul 1350, localitatea Ilia a fost atestata sub numele de „târgul Ilia”. Legenda spune ca numele localitatii ar proveni de la Helios (soarele la greci), care a fost asociat cu Zamolxis sau de la faptul ca romanii au adus pe Valea Muresului (Maris) colonisti din provincia romana Iliricum, iar acestia ar fi întemeiat localitatea Ilia. Se cunoaste importanta Muntilor Apuseni cu aurul lor pe care îl exploatau romanii pentru a caror mai buna aparare au adus Legiunea a V –a Macedonica cu sediul la Potaissa (Turda în zilele noastre). Legat de acest lucru, o alta legenda spune ca numele localitatii Ilia provine de la un macedonean pe nume Ilea, care avea rolul de a asigura buna circulatie pe apa si pe uscat. Din Evul Mediu exista o alta legenda care spune ca numele localitatii ar veni de la un refugiat, care avea tot numele Ilea si care fugea din calea invaziilor otomane. Ulterior, numele localitatii a aparut în documente prin anul 1266, iar ceva mai târziu sub forma Terra Elya, apoi Villa Hellya. Un alt document aminteste de „Iles Sades fenes”, de pe vremea regelui Bela al IV –lea care a dat prin decret regal unei familii de nobili aceste pamânturi, pentru fapte de vitejie în luptele cu tatarii din timpul invaziei turco –mongole care a avut loc în anul 1241. Caracterul strategic al localitatii Ilia este dat de faptul ca pe Mures urcau luntrile pâna la salinele de la Uioara, apoi încarcate cu bulgari de sare porneau înapoi spre Iliricum roman. Prin 1700, în documentele vremii, localitatea Ilia apare sub denumirea de orasul Ilia. În a doua jumatate a secolului al XVIII –lea si la începutul secolului al XIX –lea, apare sub denumirea de Ilia Oppidu, facând parte, în ierarhia juridica a oraselor din Transilvania, din categoria celor privilegiate.


Tinutul Iliei, Gurasadei si pâna la Zam, padurile dintre Mures si Cris si asezarile pâna în satul Fenes din Muntii Apuseni au apartinut unor familii de nobili din acea vreme. În a doua jumatate a secolului al XIV –lea, din cauza pericolului otoman, principii Transilvaniei au pus problema construirii unei cetati de aparare la Ilia. În cele din urma s-a hotarât înzestrarea cetatii cu o garda de 30 de persoane în frunte cu un capitan si un pârcalab. Cetatea construita lânga locul unde, în prezent, se afla spitalul din Ilia, a fost distrusa cu trecerea timpului. O parte din zidurile cetatii au fost distruse de inundatiile care s-au abatut în zona în anul 1970. Ceea ce a mai ramas vizibil se afla înca în curtea spitalului. În mijlocul fostei cetati, prevazuta cu turnuri de observatie si creneluri fortificate, se ridica castelul din Ilia. Cladirea, de inspiratie renascentista, a fost construita în secolul al XV –lea de Ştefan Bathory, regele Poloniei. La 1 februarie 1574, înainte de a pleca în Polonia pentru a prelua tronul acestei tari, Ştefan Bathory a facut o vizita la Ilia si a donat castelul lui Farcas Bethelen, tatal lui Gabriel Bethelen, viitorul principe al Transilvaniei care s-a nascut aici în anul 1580. Pentru ca nu era terminat, Farcas Bethelen a continuat lucrarile de constructie care s-au încheiat în anul 1582, dupa cum arata inscriptia aflata pe peretele exterior al castelului.



Castelul de la Ilia era centrul unui vast domeniu feudal care cuprindea satele Bretea Muresana, Bacea, Sacamas, Certej, Cuies, Gothatea, Vorta, Visca si Valea Poienii. Din punct de vedere arhitectural, în comparatie cu cladirea „Magna Curia” din Deva, actualul Muzeu Judetean de Istorie, „turnul rosu” sau „turnul cu bufnite” reprezinta o faza mai veche a arhitecturii renascentiste din Transilvania, continând mai putine influente ale stilului baroc. Legenda spune ca acest castel a avut numeroase tunele care îl legau de Castelul Corvinestilor de la Hunedoara, de Cetatea Deva, de castelul de la Zam sau care ieseau în munti. Este posibil sa existe ramificatii ale acestor tunele spre Tara Hategului, spre curtea bisericii din Sacamas sau spre cimitirul din Ilia. Se spune ca aceste tunele care treceau pe sub Mures ar fi fost folosite si de baronul Nopcea de la Zam, care „ziua era subprefect al comitatului Hunedoarei, iar noaptea tâlhar la drumul mare”. Se zvoneste ca o parte din bijuteriile si aurul familiilor Bethelen si Nopcea sa fie ascunse în aceste tunele. Despre castelul din Ilia se cunosc foarte putine. Mare a fost mirarea noastra când am vazut ca pâna si localnicii nu stiu povestea acestei misterioase cladiri. Am aflat foarte putine, de la cei mai în vârsta ai zonei. Cât despre tunelele subterane care, potrivit istoriei, traverseaza judetul, oamenii din Ilia nu s-au pronuntat. „Ori fi. Cine poate stii” ne spune un localnic.


În castel se mai pot observa înca usile trainice. Însa, din pacate istoricul castelului poate fi reconstituit mai mult prin recuperarea unei parti a pretioasei biblioteci care cuprindea carti aduse din Italia, Polonia sau Ungaria sau scrise de notarii Cancelariei voievodale a Transilvaniei. În prezent, se fac lucrari de reamenajare, executate de Fundatia Sfântul Francisc din Deva. Potrivit reprezentantilor acesteia, cladirea va ramâne neschimbata din punct de vedere arhitectural. În câteva luni, vor fi finalizate reparatiile, iar castelul de la Ilia va fi transformat în punct turistic pentru cei care vor sa patrunda, macar pentru câteva clipe, în istoria enigmatica a turnului cu bufnite.