Săptămāna 9 – 15 iunie 2005, numărul 137

CRONICA GRI

Avem lideri consecventi

de Bogdan Barbu

Basescu a venit īn fata Natiunii sa faca lumina īn cazul jurnalistilor rapiti īn Irak: a vorbit mult fostul primar al Bucurestiului, a luminat cāteva aspecte ale cazului nespus de īncālcit si total atipic al acestei rapiri (sic!), dar senzatia generala a fost ca mult mai multe lucruri au ramas nespuse decāt s-au spus. Īntre osanalele aduse Serviciilor Secrete, privirile aruncate īn culisele terorismului arab si ale Mafiei arabe din Romānia si atacurile parca īn treacat la adresa PSD-ului si a legaturilor acestui partid cu personaje mai mult decāt dubioase implicate īn rapirea din Irak, s-au strecurat, timide, si cāteva fapte reale. Basescu a vorbit mult, a spus putin si a clarificat si mai putin. Iliescu a amenintat cu demisia din PSD: nu a facut-o, īn cele din urma, si nici nu avea cum sa o faca, pentru ca fostul activist PCR are disciplina fostului Partid – Stat īn sānge, iar o demisie care reprezinta īn lumea civilizata, democratica, un gest de bun simt si de normalitate nu are ce cauta īntr-o mentalitate veche, fiind perceput ca o abatere grava de la regulile subordonarii si ale lipsei de initiativa proprie. Ca veni vorba de normalitate, Vadim a revenit acolo de unde de fapt nici un plecase: īn fruntea propriului partid. Deghizat sub pseudonimul de „Popular”, PRM a īncercat intrarea īn Europa, cu Tribunul ascuns īn spatele usii īntredeschise, gata sa puna piciorul īn prag si sa forteze prezenta la o reuniune unde nu l-a invitat nimeni. Cum Europa nu l-a bagat īn seama, a revenit īn statul/ partidul lui, unde e primul, al doilea, al treilea si tot asa pāna la cāt vrea el. Īntre timp, reprezentativa nationala a Romāniei la jocul cu basica (ca fotbal nu-l mai putem numi de la Hagi si Raducioiu īncoace!) s-a dus īn Olanda, de unde a adus Mutu praful alb, si ne-a mai facut īnca o data de rās. Olandezii aia care au legalizat īn Europa homosexualitatea, consumul de droguri si prostitutia au dovedit, cu negrii lor din colonii cu tot, ca ne sunt infinit superiori. Nu numai īn fotbal. Ei si-au scos tara de sub apele marii, noi n-am fost īn stare sa aducem niste pompe la inundatii. Ei au diguri, noi avem vorbe; ei au spus nu Constitutiei Europene, noi īnghitim tot ce ne vāra altii sub nas si mai si multumim frumos; nu comparam venitul pe cap de locuitor din Olanda cu cel din Romānia, ca nu are rost; ei au terenuri de fotbal gazonate īn fiecare parc (si au parcuri destule!), noi – cu Becali, cu Netoiu, cu Dinel, Jenel, Romel... Cu Basescu, Iliescu, Vadim... Cu vorbe.




Săptămāna 9 – 15 iunie 2005, numărul 137