Dupa mai bine de un an de promisiuni nerespectate si tentative esuate ale statului de a privatiza societatea Ecosid, administratia locala din municipiul Hunedoara a reusit, în sfârsit, sa intre în posesia celor aproximativ 200 de hectare de teren gestionate de aceasta societate si a pachetului majoritar de 99,96 la suta din actiunile firmei, aflate în proprietatea statului. Înfiintata în luna martie a anului trecut, în urma divizarii fostei societati Siderurgica Hunedoara, Ecosid a demonstrat, ca este o sursa inepuizabila de venituri ilicite, pentru cei care o administrau, în speta membri PSD si clientela lor. Schimbarea guvernarii si, ulterior, a conducerii Ecosid, a scos la iveala o gramada de masinatiuni si ilegalitati, opera a fostilor administratori, care nu au avut alt scop decât vandalizarea societatii si umplerea unor conturi personale, în defavoarea unei comunitati ai carei membri se lupta, în mare parte, cu saracia.


Recuperarea deseurilor si a resturilor de materiale reciclabile, demolarea sau comertul cu ridicata al metalelor, acestea sunt domeniile principale de activitate ale societatii Ecosid, filiala desprinsa din fostul combinat siderurgic, cu scopul final, al ecologizarii celor aproximativ 200 de hectare de teren aflate în proprietatea acestei firme.


La putin timp de la înfiintare, în fruntea acestei societati, ca director general, a fost numit Pavel Rascolean, membru PSD si fost candidat, fara sansa, la fotoliul de primar al municipiului Hunedoara, la alegerile de anul trecut. În jurul lui Rascolean s-au mai adunat alti pesedisti de frunte, si nu numai, care au achizitionat 0,4 la suta dintre actiunile societatii, restul fiind în proprietatea statului, reprezentat prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Detinatorii acestor actiuni sunt patru persoane fizice: Doru Gaita, fostul director general al societatii Siderurgica, Ioan Romulus, fost consilier local PSD si fost director de productie la combinatul siderurgic, Ion Pârgaru, membru PSD din Bucuresti, dar si Paul Maris, fiul fostului primar liberal al Hunedoarei, Remus Maris. Iar pentru ca este un „copil” al Siderurgicii, conducerea de atunci a acestei societatii, a decis ca din Consiliul de Administratie (CA) al Ecosid nu pot face parte decât directori ai combinatului. Astfel, sub conducerea lui Gaita, în calitate de director, în CA al Ecosid i-am gasit, pâna în luna mai 2005, pe Rodica Istrate, fost director comercial al combinatului, pe Cristian Atanasescu, fost director mecano-energetic si pe Nicolae Pacurar, alaturi de acelasi Ion Pârgaru.


Dedesubturile afacerilor ilegale ale fostei conduceri a societatii Ecosid au iesit la iveala, luna trecuta, când conducerea firmei a fost preluata de democratul Marian Mihalache. Pe fondul polemicilor din Camera Deputatilor, între deputatul PSD de Hunedoara, Cosmin Nicula si a deputatului PD, Monica Iacob Ridzi, pe tema proiectului de lege privind transferul de proprietate al societatii Ecosid, Mihalache a facut publice toate ilegalitatile comise de vechea administratie a societatii, cu scopul clar de a vandaliza patrimoniul acestei firme. Actualul director general al Ecosid a vrut sa-i demonstreze lui Cosmin Nicula ca, de fapt, la aceasta societate are interese PSD, si nu PD, asa cum a afirmat deputatul hunedorean, motivându-si votul negativ pe care l-a acordat acestui proiect de lege. Dezastru, asta este ceea ce a gasit Marian Mihalache, în momentul în care a preluat functia de director general al societatii Ecosid, la 1 mai 2005. Firma avea conturile blocate pentru datorii de 1,5 miliarde de lei, neplatite catre bugetul de stat, dar si alte cinci miliarde de lei, suma pe care societatea o avea de recuperat de la alte firme. Încercând sa se puna la punct cu activitatea firmei a carei conducere a preluat-o, Mihalache a dat peste „gaura” care sugea o mare parte din patrimoniul societatii Ecosid. Având în proprietate o suprafata mare de teren, care desi seamana cu un peisaj postapocaliptic, societatea este paradisul hotilor de fier vechi si al oricarui doritor de capatuiala în urma reciclarii sau vânzarii unor deseuri, caramida, fero-aliaje si alte materiale aflate din abundenta pe aceste hectare.


Maiestria în mânareli a vechii administratii a Ecosid reiese din trei contracte încheiate cu putin timp înainte de predarea conducerii, cu doua firme din afara judetului, într-o forma considerata de Marian Mihalache atât ilegala, cât si de nemaiîntâlnit. Prin cele trei contracte de vânzare-cumparare încheiate în lunile martie si aprilie ale acestui an, cu societatile Total CM SRL din Dragasani (doua) si cu SC Exinto SA din Sebes, fosta administratie a Ecosid a vândut acestor firme, pentru a fi demolate, statia de Electrofiltre din zona Aglomerator II, doua statii de pompe si subsolurile aferente, vetrele furnalelor 7, 8 si noua, dar si obiectivele aflate în zona OSM II, inclusiv Depozitul de Zi. Interesant în aceste contracte este atât faptul ca în ele nu se precizeaza suprafata de teren care face obiectul demolarii, cât mai ales faptul ca ele au fost încheiate pe o perioada nedeterminata (sic!), deci, practic, firmele beneficiare pot demola cladirile respective pâna la „sfântul asteapta”. Valoarea celor trei contracte a fost de peste un miliard de lei, bani care au fost achitati imediat dupa semnarea actelor si pe care actuala conducere a societatii i-a gasit în conturile Ecosid. „Aceste contracte, pe care eu le numesc , au fost încheiate peste niste contracte de prestari servicii, pe care firmele respective le aveau cu Ecosid. Acest lucru este ilegal. Practic, Ecosid le platea lor pentru ca demolau obiective de pe terenul societatii, iar cu banii acestia, firmele Exinto si Total au platit contractele de vânzare-cumparare ulterioare, deci tot ele erau în câstig. De asemenea, valoarea contractelor a fost stabilita fara a se face evaluarea obiectivelor care erau vândute”, a afirmat Mihalache. În plus, cele trei contracte „minune” pentru firmele beneficiare, le permiteau acestora sa se încarce în gestiune cu toate materialele pe care le gaseau în zona exploatata (chiar si aur) sau care rezultau în urma demolarii, ele putând fi, ulterior, vândute la suprapret, banii intrând, evident, în conturile lor si nu ale Ecosid, desi proveneau de pe suprafata de teren administrata de societatea hunedoreana. De precizat ca toate contractele au fost semnate în numele Ecosid de Pavel Rascolean, iar nici unul dintre ele nu a fost înregistrat în evidenta contabila a societatii. Oare de ce? Marian Mihalache a cerut AVAS sa efectueze un control la Ecosid, în speranta ca aceasta institutie va solicita rezilierea celor trei contracte, aceasta fiind singura modalitate prin care ele pot înceta.

Proiecte respinse

Desi este o firma de ecologizare asa cum spune si numele, Ecosid avea nevoie, se pare, de publicitate. Acest lucru reiese din contractul de publicitate încheiat, pe o perioada de patru luni, între Ecosid si SC Tenis Club „Siderurgica”, al carei presedinte este nimeni altul decât Doru(let) Gaita, fiul fostului presedinte al CA al societatii. Valoarea contractului a fost de 400 de milioane de lei, platiti în transe de câte o suta de milioane de lei lunar, iar acesta a expirat în ianuarie 2005. De la publicitate, trecem la afaceri imobiliare, pentru ca fosta administratie a societatii s-a ocupat si cu astfel de lucruri. Sau probabil ca reprezentantii vechii conduceri se aflau mai mereu în Capitala, daca ne gândim ca în fiecare luna, timp de un an, Ecosid a platit 800 de dolari chirie pentru un apartament si o garsoniera aflate în Bucuresti, pe Bulevardul Magheru. Cine locuia aici a ramas un mister pâna acum, pentru oricine în afara de... cei care stiau. Nici domeniul proiectelor de finantare nu a scapat neexploatat de fosta conducere a Ecosid. Aceasta a platit pentru întocmirea a doua proiecte de solutii tehnice pentru demolare, fiecare în valoare de un miliard de lei, realizate de SC Siderurgica Proiect, care au fost depuse, apoi, în vederea obtinerii unei finantari europene, din Fondul de Mediu. Evident ca ele au fost respinse, pe motiv ca din acest fond nu se finanteaza acest gen de proiecte, iar cele doua miliarde de lei au ajuns... unde trebuia. Din nefericire, nici fostul director al Ecosid, Pavel Rascolean, nici fostul presedinte al Consiliului de Administratie al acestei societati nu au putut fi contactati de saptamânalul „Replica” pentru a oferi explicatii în legatura cu aceste contracte.

Comentarii?