Săptămâna 16 – 22 iunie 2005, numărul 138

EDITORIAL Iliescu, mon amour de Ştefan Ciocan Batrânul politican trece printr-o perioada extrem de dificila. Poate chiar mai grea decât marginalizarea impusa de Ceausescu, în momentul în care s-a prins ca este agent al rusilor. Atunci a ajuns secretar de partid la nivel judetean sau sef de editura, acum risca sa coboare de pe scaunul senatului pe bancuta din celula de la Rahova. Nu de alta, dar locul „caldut”, al lui Cozma a ramas liber. Ciudata soarta pentru un personaj care a fost iubit si urât, pâna la extreme, în egala masura. În anii `90 circula un banc prin capitala: „Seful statului s-a dus în Japonia sa-i lamureasca pe asiatici ca-l chiama Ion Iliescu nu Jos Iliescu”. Bancul avea o doza foarte mare de realitate. Contestatarii „bunicutei” sau a cucuvelei din podul palatului Cotroceni, fierbeau în suc propriu, prin Piata Universitatii protestând fata de instaurarea comunismului cu fata umana. România sub prima domnie a lui Iliescu începea sa semene cu o tara sudamericana dominata de anarhie si controlata de cercurile de interese oculte. Dupa doua mandate si jumatate fostul activist de partid a reusit sa duca la bun sfârsit opera. România dupa Iliescu este cu mult mai neguvernabila decât tarile americii de sud. Cu toate ca nivelul de trai a populatiei a scazut simtitor, pe vremea domniei lui Iliescu, cu toate ca nivelul somajului crestea, coruptia înflorea, nici un mecanism al statului de drept nu era în stare de functionare, Iliescu s-a bucurat de o simpatie populara greu de înteles. A câstigat de doua ori alegerile prezidentiale si a fost liderul de necontestat al fostului partid de guvernamânt. În realitate, electoratul lui Ion Iliescu a fost aceea turma de aplaudaci fricosicare preferau sa stea în frig si sa rabde de foame, decât sa se ridice împotriva regimului comunist. Iliescu a avut rabdare, si informatii. Sustinut de fractiunea KGB-ista a securitatii a venit în fruntea revolutiei la momentul potrivit. Si-a eliminat dusmanii la momentul potrivit... Când România „risca” sa intre sub sfera de influenta a occidentului, a chemat minierii si ne-a îndepartat o buna perioada de Europa. Paradoxal, dar omul cel mai iubit de o parte a poporului a fost poate cel mai mare dusman al României din mileniul trecut si începutul acestui mileniu. Iliescu a reusit sa faca ceea ce nu a facut Ceausescu. A pus tara în totalitate la dispozitia serviciilor secrete rusesti. Norocul nostru a fost dezintegrarea Uniunii Sovietice si faptul ca „prieteni” de la rasarit nu au mai fost atât de interesati de România.Ceea ce i se întâmpla acum lui Iliescu nu este doar voia unui destin nefavorabil. Este o batalie apriga care se duce între serviciile secrete si fractiunile acestora din România. Iliescu si partea KGB-ista a fostilor securisti au pierdut batalia cu Basescu, exponentul serviciilor secrete occidentale. Toata lupta care se da acum, în justitie, împotriva coruptiei, este de fapt fata vazuta a unui aisberg urias. Fostele cercuri de interese trebuie sa dispara, în timp ce noi sfere de influenta se construiesc în jurul puterii actuale. Basescu trebuie sa darâme totul. Un sistem prost facut si intentionat administrat, spre dezastru de oamenii KGB-ului. Un pion important, care trebuie distrus în aceasta lupta este Iliescu. Si va fi distrus. Cozma, omul care intentionat sau nu, i-a facut jocurile, se ridica acum împotriva lui Iliescu. A reflectat oare „luceafarul” huilei bine în temnita de a ajuns la concluzia ca trebuie sa-si tradeze fostul aliat, sau a fost ajutat sa reflecteze la asta? Istoria va dovedi pâna la urma, rolul lui Cozma si în lupta actuala. Istoria care nu-l mai suporta pe Ion Iliescu. Comentarii?

Săptămâna 16 – 22 iunie 2005, numărul 138