Săptămâna 23 – 29 iunie 2005, numărul 139

EDITORIAL Presa ca o marfa de Ştefan Ciocan E bine sa fii jurnalist în România. Toata lumea te ispiteste cu tot felul de atentii, care mai de care mai ciudate. De la o portie de fasole cu ciolan, pâna la o excursie prin Europa sau Asia, exista diverse mijloace de a cumpara bunavointa presei, indiferent ca este locala sau centrala. Am trait, din pacate, numeroase experiente în acest sens. Experiente în care jurnalisti, daca pot fi numiti asa, au închis ochii la diverse faradelegi, orbiti de o ceafa de porc la gratar cu garnitura de cartofi prajiti si vreo doua beri, sa stinga setea. Da, din pacate, cam asta e pretul gazetarului mioritic, fericit ca are loc, din când în când, la cosul cu firimituri al subiectilor de presa. Am vazut jurnalisti bârfiti în lipsa de politicieni corupti, fara ca cineva din breasla sa le ia apararea, doar pentru faptul ca dupa conferinta de presa urma un chiolhan, organizat de un partid sau o institutie de stat. Personal am fost, „vândut” de colegi pe un blid de fasole cu ciolan oferit de purtatoarea de cuvânt a PSD, Georgeta Barabas. Si pot sa spun ca am cota foarte buna, pentru ca am asistat, întâmplator, la modul în care era bârfit un coleg de catre unii jurnalisti si politicieni. Pretul erau câtiva mititei cu mustar si o bere. Solidaritatea de breasla lipseste cu desavârsire într-o comunitate a jurnalistilor în care fiecare se vrea cel mai destept si cel mai bun. În care cel care se mânjeste cu daruri de la potentialii subiecti de ancheta arata cel mai vârtos cu degetul spre cel ce încearca sa-si faca meseria corect. În aceste conditii, este aproape normala neîncrederea cititorilor în presa. Este normal când un cumparator de gazete citeste horoscopul, mica publicitate si arunca foaia, pentru ca „s-a saturat de minciuni”. Pai cum sa ai încredere în ce scrie ziaristul pe care-l vezi aproape în fiecare zi la cafea, discutând amical cu cel pe care-l lauda fervent în paginile publicatiei în care semneaza?! Sau cum sa crezi ca poate sa fie obiectiv gazetarul care tocmai s-a întors dintr-o excursie prin lume cu primarul, sau presedintele consiliului judetean. Dupa un concediu facut împreuna, este normal ca pana ziaristului se va înmuia si interesul cititorului nu va mai avea întâietate în fata perspectivei unei noi excursii. Daca un magistrat sau un politist si-ar petrece concediul împreuna cu un infractor, presa ar face un tambalau îngrozitor. Pe buna dreptate, pentru ca exista suspiciunea ca magistratul nu-l va judeca obiectiv pe infractor, daca va fi cazul. Aceeasi situatie este si în cazul jurnalistilor. Adevaratii gazetari trebuie sa înteleaga ca pentru cititor ei sunt o instanta. Ei formeaza opinia publica. La ei se raporteaza cetateanul de rând când îsi formeaza o parere, pentru ca menirea jurnalistului este de a informa. Ori informatia nu trebuie sa treaca în nici un caz prin China sau Belgia ca sa ajunga la cititor si nici nu trebuie condimentata cu mici, bere, fasole sau gratare. Comentarii?

Săptămâna 23 – 29 iunie 2005, numărul 139