SAPTAMNA POLITICA

Somnul ratiunii naste... simtul umorului

de Cornelia Badreu

Este un tip înalt, mare la stat si mare la sfat, cu o voce calma, calda si linistitoare. Este, totodata, un barbat dichisit, un personaj cultivat, obisnuit cu simandicoasele discutii si gesturi de salon, dar capabil sa vorbeasca cu un purcel, sa strânga la piept un miel, sa creasca gaini si sa strânga oua. Desi are eticheta în sânge, impresioneaza poporul atunci când încalta o pereche de cizme de cauciuc si o ia la trap prin glodul catunelor uitate de lume, când înfuleca sarmale, mititei si o portie de iahnie, cu te miri ce ocazii, doar pentru a fi în rând cu lumea. Se vrea un împaciuitor printre crocodilii politici de care se înconjoara, iar grija social-democrata de capatâi i se îndreapta spre norodul al carui vot conteaza enorm din patru în patru ani. Reverentios si respectuos cu mentorii, insul este si un hamesit devorator de opere de arta. Stie sa vorbesca în public, sa se adreseze oamenilor „mari”, dar si celor „mici”, iar cuvintele sale cu siguranta nu ar ajunge vreodata sa jigneasca (chiar atunci când alcatuiesc o critica), nici sa devina licentioase sau sa poarte încarcatura unei vendete nesabuite.


Stie unde îi este locul si niciodata nu ar fi capabil de un paricid abject. Astfel ca, atunci când este întrebat daca va candida împotriva lui Ion Iliescu la sefia PSD, distinsul domn raspunde ca i s-ar parea nefireasca postura în care fostul presedinte sa îi ajunga un biet secund. Respect cât cuprinde. Recunostinta netarmuita, iubit conducator...

Cam în acest fel era privit fostul premier si candidat la tronul Cotrocenilor, Adrian Nastase, de catre o parte a electoratului dumisale (si nu numai). Atât înainte de alegeri, cât si o perioada dupa. O imagine idilica, a unui om politic care a reusit sa induca si sa seduca în eroare milioane de români. Daca va mai amintiti, înainte de alegeri cea mai în voga comparatie din mintea tuturor era cea referitoare la binomul Nastase - Basescu. Cel de-al doilea enerva pâna si cu suvita de care cu greu a fost convins sa scape. Pe lânga intelectualul rafinat Adrian Nastase, Traian Basescu ramânea un etern marinar, incapabil de eleganta, cu o privire sotie, badaran si din topor. Între timp, însa, actualul presedinte executiv al social-democratilor economiei de piata a devenit tot mai putin discret. Natura sa aparent blajina, de ilustru exponent al bunului simt si pudismul pe care l-a pus pe masa electoratului au fost marginalizate de iesiri stridente.

La început a fost oul. Si numararea lui în pereche. A ramas celebra invitatia adresata celor interesati de puicutele sale de la Cornu de a-i numara ouale, pentru a se linisti cu privire la productia pe cap de locuitor înregistrata în avicola de la care îsi manânca omleta. A continuat cu o serie de sintagme - e drept, mai putsin celebre - dar îndeajuns de belicoase de a da în vileag simtul umorului si stralucirea vocabularului de care fostul aspirant la presedintie sufera în liniste. Victime glumelor nesarate, dar piperate, i-au cazut o gama larga de conationali, colaboratori si conlocutori. La Iorgovan, problema nu este cu gura, remarca deunazi executivul Adrian Nastase, adresându-i-se unui monstru sacru al PSD si parinte incestuos al Constitutiei - maestrul Antonie Iorgovan. Adrian Nastase nu zbiara atunci când se cearta. Arma lui este cuvântul rostit apasat, cu un rictus plin de subtext în coltul gurii, într-o formula mustând de ironie si aroganta. Imaginatia fara de margini nu îi lipseste. În zicerile sale nu se sfieste sa puna în valoare cunostintele acumulate în anii multi de scoala si din paginile mii pe care le-a rasfoit în bancile bibliotecilor. Este specialist în drept, în stânga politica, în conducerea unui guvern si zootehnie. Dar are un bagaj care îl recomanda deopotriva si elitei fizicienilor. Si asta se vede. Sau mai bine zis, se aude. Mai ales atunci când, cu aceeasi politete de intelectual i se adreseaza aceluiasi stimabil Iorgovan. Domnul Iorgovan este un fel de electron sarit de pe orbita.

Între ceea ce este si ceea ce pare a fi, anticii au facut distinctii calitative cu duiumul. Discrepanta este una cât se poate de consistenta. Calmul domnului Nastase si cumpatarea acestuia sunt puse la colt de umorul agresiv, deocheat si razbunator pe care îl produce cu un randament, în alte conditii, de invidiat. Acest gen de replici acide, nediluate si colmatate, face parte din paleta de reactii pe care împricinatul o utilizeaza ori de câte ori se afla prins în clestii unor situatii delicate. Cu cât polemica este mai serioasa, cu atât raspunsul acestuia este mai lipsit de perdea. Tot ceea ce eticheta nu îi permite sa rosteasca în saloanele somptuoase din Europa, cuvânteaza într-o clipa si fara sa clipeasca în spatiul mioritic. Caci - nu-i asa? - românul digera orice. Caci, oricum, greu este sa mai faca mofturi când materialul lipseste din belsug. Ce gasesti aia bagi în cavitatea bucala. Sau, altfel spus, ce ai în cap, aia scoti pe gura. ...Electoratul sa (te) judece.