Săptămāna 30 iunie – 6 iulie 2005, numărul 140

Materialele din această pagină au caracter de pamflet şi trebuie tratate ca atare

"Facem chetă de-o anchetă!"

RĀSU´ LUMII

Animalele de casa ale politicii hunedorene

Se spune ca fiecare om poate fi caracterizat īn functie de animalul de companie pe care-l „apristuie” pe lānga casa. Pentru ca cititorii nostri nu s-au gāndit niciodata sa faca politica, deci au atāt simtul umorului cāt si un anumit IQ, lasam la aprecierea lor sa faca legaturile īntre personajele prezentate si animalele pe care le propunem sa le cresca pe lānga casa, vila, apartament sau cabinetul de demnitar, care ce poseda. Excludem din aceasta combinatie casele de vacanta, casa soacrei, a mamei, matusii din America, amantei sau amantului, pentru ca nu vrem sa intram cu bocancii īn intimitatea VIP-urilor prezentate mai jos.



Crescut mai mult subteran decāt suprateran, primarul municipiului Brad nu poate sa creasca pe lānga biroul sau din primaria proaspat renovata decāt o cārtita. Simpaticul animal, care sapa continuu si traieste sub pamānt, scoate la iveala musuroaie peste tot pe unde trece. Se poate strecura neobservata, dintr-o galerie īn alta, migrānd de la stānga la dreapta cu foarte mare usurinta. Īsi iubeste tarāna īn care traieste, dar poate oricānd sa uite acest lucru. Nu-i place lumina zilei si nici afacerile facute la vedere. La cārtita ne refeream... pai cum altfel!




Seful pesedistilor, sau a ceea ce a mai ramas din ei prin judetul Hunedoara, vrea sa demonstreze partidelor aflate la putere ca īnca nu i-a murit capra, oricāt de fericiti se arata liberalii si democratii. Pai daca nu a murit capra pesedeului, la ce atāta fericire īn rāndul aliantei? Gurile rele spun ca desi capra se simte bine, ea este īn relatii foarte tensionate cu varza pesedista si se pare ca nu exista cale de reconciliere. Cu atāt mai mult cu cāt curechiul s-a aliat cu un anume porc, care nu vrea sa īmparta cotetul cu capra. Nimeni nu mai īntelege nimic din povestea pesedista. E bine totusi ca lipseste lupul, ca nu se stie cāte comitete trebuiau inventate ca sa fie īmpacate toate taberele. Deocamdata publicam o imagine mai veche, īn care toata lumea traia īn pace: capra, varza si lupul.





„Pescuitul este un sport, nu o sursa de cāstig”, este lozinca pe care o puteam citi pe lānga zonele piscicole. Cum o apa curata īnseamna un mediu curat, sefa de la protectia īmpotriva mediului nu putea sa se ocupe de altceva decāt de acvaristica. Īn manualele alternative de citire cei mici vor īnvata īn loc de „Ana are mere” propozitia „Geta are peste”. Oare chiar are nevoie?





„L-ati vazut cumva pe Zdreanta”, dar pe Mircica, primarele Devei? Adevarul e ca de cānd se ocupa cu cresterea maidanezilor, edilul, ales din primul tur de deveni, nu mai are timp sa se ocupe si de serviciul sau, altul decāt ecarisajul. Nimeni nu stie ca, de fapt, Mircia si-a deschis o canisa, unde creste viitoarele fripturi din restaurantele chinezesti. Sa nu zica gurile rele ca nu a īnvatat nimic din calatoria īn Asia si a tocat banii publici de pomana. Problema majora se va ivi īn viitoarea campanie electorala, cānd cetatenii Devei vor suporta un cor de schelalaieli si latraturi, īn loc de discursuri electorale. Se stie ca, de obicei, culturile superioare le absorb pe cele inferioare!





Ne puse nume de purcel/ Un hātru bun de glume,/ Noi am schimbat lānga Turmas/ Porecla noastra-n nume. Va mai amintiti de versurile lui Vasile Alecsandri? Parafrazāndu-l, am obtinut catrenul de mai sus. Nu vrem sa facem referire la altceva decāt la vitejia si harnicia poporului romān reprezentat de presedintele Consiliului Judetean. Ungurii stiu de ce!





Īntr-un judet folosit cāndva pe post de cuibar pentru dinozauri, este normal ca, (virgula) capul sa creasca pe lānga biroul din prefectura o mica reptila uriasa. Venita de undeva din vremurile de mult apuse, cānd pesedistii faceau afaceri cu zgura de la Hunedoara si stapānul dinozaurului se potcovea cu doua slujbe legate de calea ferata, sa nu poata sari prea tare spre fruntea pesedeului, dinozaurii stapāneau lumea. Si acum o fac, dar sunt mai diplomati si au intrat īn politica. Asa ca povestea cu disparitia lor e o minciuna. Īn Romānia nimic nu dispare, totul se transforma, daca nu se fura bine-nteles!








Săptămāna 30 iunie – 6 iulie 2005, numărul 140