CRONICA GRI

Birocratul competent

Dupa ultimele cercetari, pare un lucru cert ca birocratia a aparut în societatea umana odata cu munca. Înca de la înaltarea primelor piramide (iata, istoricii nu s-au pus înca de acord asupra modului cum au fost construite, dar au descoperit cum se supraveghea lucrul la ele!) a fost atasat fortei de munca un auxiliar: scribul. Acel om însarcinat sa însemne pe papirus câta piatra se taia, câte funii se rupeau, câte legume mâncau muncitorii faraonului a ajuns încetul cu încetul mai important decât arhitectul, constructorul sau desenatorul piramidei. Istoria – ingrata – nu a pastrat numele primului birocrat veritabil, însa mostenirea lui s-a transmis nealterata la mii si mii de generatii, cu schimbari minore de forma si prea putine de fond. „Pana e mai puternica decât sabia” este un adevar discutabil în istorie, însa condeiul a trecut întotdeauna în fata spinarii rupte de munca; consemnarea mecanica a fost rasplatita daca nu mai bine, în orice caz mai sigur decât – paradoxal – actul de creatie; sclavagismul, comunismul si capitalismul s-au servit în egala masura de birocrati si birocratie. Un alt paradox, cu cât lucrurile merg mai prost într-o societate, cu atât numarul birocratilor creste, iar birocratia se amplifica, se ramifica, înfloreste de-a dreptul, în eterna si daunatoarea iluzie ca un birocrat poate face lucrurile sa mearga bine. Ati vazut vreodata oameni a caror principala ocupatie pare sa fie aceea de a muta o hârtie dintr-un birou într-altul, când la usa lor s-a format o coada pâna în strada? Ati întâlnit insi trecând cu o servieta ori mapa – goala sau plina de hârtii albe – cu un aer atât de preocupat, încât ai crede ca greutatea întregului Univers apasa asupra lor, ignorând în consecinta persoana umilului solicitant pe care l-a lovit ghinionul sa aiba nevoie de serviciile lor? V-ati ciocnit vreodata de „veniti mâine”, „încercati la...”, „nu ma ocup eu de problema asta”, „mergeti la seful” (si, Doamne, multi sefi mai sunt într-un aparat birocratic care a avut timp suficient sa se autoperpetueze!). Nu am observat în cele sase luni ale actualei guvernari ca numarul birocratilor, la toate nivelele, de la ministere pâna în birourile institutiilor locale, sa se împutineze. Cu atât mai putin am observat asta la guvernul Nastase. Nici la guvernele Radu Vasile, Ciorbea, Vacaroiu, Stolojan, Petre Roman. Nici vorba – pe vremea lui Ceausescu, una a institutionalizarii birocratiei oficiale de Partid. Dar, asta este situatia în România anului de gratie 2005: perpetuam miturile strigoilor, vampirilor si a birocratilor competenti.

Comentarii?