Câteva sute de hunedoreni s-au adunat, duminica 3 iulie, la Cheia, în apropiere de localitatea Dupapiatra, pentru a participa, ca în fiecare an, la manifestarile organizate sub numele „Întâlnirea Motilor cu Istoria”. Cu toate ca vremea nu a tinut cu ei, ploaia cazând mocaneste pâna dupa orele prânzului, motii nu s-au descurajat si au continuat sa se distreze, sa bea bere si sa manânce mici, pâna aproape de asfintitul soarelui.




Si în 2005, la fel ca în anii trecuti, sarbatoarea de la Dupapiatra i-a scos din case atât pe localnicii comunei Buces, cât si pe cei din comunele vecine, si chiar din municipiile Brad si Deva, si i-a adus în mijlocul unui peisaj, minunat în zilele lui obisnuite, însa transformat într-unul de bâlci, în prima duminica a lunii iulie a fiecarui an, data când a fost programata „Întâlnirea Motilor cu Istoria”. Peste tot, plin de tarabe, pe care comerciantii, simtindu-se ca în sânul lui Avraam si mirosind ca e loc de câstiguri grase, si-au întins fiecare marfa, teribil de variata, însa de o calitate mizerabila si cu preturi care te ardeau la buzunar. De la pantaloni pescaresti, slapi, palarii, ochelari de soare, blugi si alte articole vestimentare din acest material, pâna la vata pe bat, popcorn, turta dulce, halvita si nuga, cam de toate puteai gasi pe mesele comerciantilor ambulanti, care, an de an, asteapta aceasta sarbatoare, pentru a-si recupera macar o parte din banii investiti în marfa scoasa la vânzare. În topul preferintelor cumparatorilor se aflau comerciantii de casete audio, ale caror tarabe gemeau de marfa, dar si de clienti, atrasi de acordurile de manele care razbateau din casetofoanele vânzatorilor. Prin multimea de vânzatori ambulanti, ieseau în evidenta câtiva comercianti mai tuciurii, care îsi îmbiau clientii cu… ascutitori de coasa. Se vedea de la o posta ca erau mai mult decât ametiti, semn ca se pliasera pe atmosfera de sarbatoare înca înainte ca aceasta sa înceapa. Mai încolo, un „cowboy” autohton, însa de vârsta a treia, care poza cu mândrie lânga niste cozi de coasa proaspat slefuite si încrustrate cu niste fraze desuete, pe care, pe vremea lui Ceausescu, le gaseai pe obiectele cumparate de turisti din statiunile balneoclimaterice. Aerul americanesc al batrânului reiesea si din banda lipita pe palaria de cowboy, pe care statea scris cu litere vizibile „beautiful girl”. Venit si el ca tot motul sa se întâlneasca cu istoria la Dupapiatra, batrânul comerciant te îmbia, mai mult din priviri, sa cumperi o coada de coasa pe care sa o pastrezi ca „Amintire din 2005, de la Dupapiatra”. Cu toate ca îsi promova marfa într-un mod original, clientii îl ocoleau. Era duminica si nimeni nu vroia sa se gândeasca la cosit si alte munci ale câmpului.


Mergând spre locul unde se afla grosul populatiei venite sa „se întâlneasca cu istoria”, în apropierea scenei amenajate, peisajul se schimba putin. Începi sa te îneci cu fumul provenit de la micii, virsli si carnea prajita pe gratar, iar locul masinilor aliniate pe marginea drumului este luat de terasele pe care motii se bulucesc sa bea o bere si sa manânce. Ploaia cade în continuare, iar lânga scena încep sa apara treptat câte o umbrela-doua, pentru ca nimeni nu se da înapoi, când interpretii cânta din toti rarunchii, iar ansamblurile folclorice danseaza de le sar pingelele. Lumea se aduna din ce în ce mai multa, de parca acest eveniment este cel mai asteptat de pe întreg parcursul anului. Atât de asteptat, încât unii au venit cu doua trei zile înainte, si-au instalat un cort mai mare sau mai mic, în functie de marimea familiei, iar în ziua sarbatorii au privit de sus, de pe deal, toata forfota multimii, dar au avut si o vedere mai buna catre scena. Unii dintre ei fac nota discordanta de restul participantilor, ignorând muzica populara cântata pe scena si miresmele îmbietoare de mici, poluând fonic, si mai mult, atmosfera, cu manele de prost gust, care îi ajuta, se pare, sa aiba mai mult spor la prepararea gratarelor. Se simt atât de bine, încât se apuca sa danseze, cu sticlele de bautura în mâna, stiind ca din locul unde se afla, sus pe deal, pot fi vazuti de toata lumea.


Cu toate ca, de la an la an, ceva se schimba în modul de desfasurare si organizare al manifestarii de la Dupapiatra, un lucru ramâne la fel. Parada militara este cel mai îndragit moment din cadrul acestui eveniment, iar multi dintre hunedoreni vin la Dupapiatra doar pentru a admira costumatia si demonstratia militarilor. Si în acest an, reprezentantii Unitatii Militare din Brad, condusi de colonelul Ioan Dobra, au defilat prin fata participantilor si au facut un exercitiu militar, care a reeditat evenimentele care au avut loc la Dupapatra, în urma cu 156 de ani. Atunci, armata ungara a fost prinsa într-o ambuscada, între dealurile unde, acum, se deasfasoara aceste manifestari si zdrobita, de catre oastea româna, condusa de preotul Simion Groza, unul dintre tribunii lui Avram Iancu. Demonstratia militarilor a stârnit valuri de aplauze printre spectatori, iar multi dintre batrânii care au privit exercitiul aveau lacrimi pe obraji. Nu pentru ca ar fi luat parte la luptele din 1849, ci pentru ca si-au adus aminte de povestile pe care le-au auzit de la parintii si bunicii lor referitoare la victoria armatei române, câtiva dintre ei plângându-si stramosii cazuti, atunci, la datorie. Batrânii sunt printre putinele persoane care vin an de an la „Întâlnirea Motilor cu Istoria” si cunosc ceva despre semnificatia acestei sarbatori.


Dat fiind faptul ca foarte putine dintre evenimentele culturale sau istorice din România au scapat de politizare, si la Dupa Piatra, au fost prezenti ieri, principalii oameni politici din judetul Hunedoara. Pe scena s-au adunat pentru a rosti discursuri atât presedintele Consiliului Judetean Hunedoara, Mircea Molot, cât si prefectul, Cristian Vladu. Printre vip-urile politice prezente s-au mai numarat viceprimarul Devei, Ioan Inisconi, presedintele PSD Hunedoara, Victor Vaida, lideri ai PRM, dar si parlamentarii de Hunedoara, pesedistul Cosmin Nicula si conservatoarea Ionica Popescu. Oamenii politici au urcat scarile pâna la „Crucea Iancului”, unde au depus o coroana de flori din partea formatiunii politice pe care o reprezinta fiecare, astfel ca monumentul era înconjurat de flori conservatoare, pesediste sau liberalo-democrate. Daca în fata multimii fiecare politician a stat în tabara partidului din care face parte, în cortul special ridicat pentru a-i gazdui, au disparut toate barierele politice, semn ca, la mâncare si bautura, toti sunt la fel, iar doctrina partidului nu mai are nici o importanta.