CRONICA GRI

(A)facerea lumii

„În intervalul dintre disolutie si creatie, Vishnu se odihnea în propria-i substanta, luminos în energia somnului, printre germenii vietilor ce vor sa vina.” (Uppanishad) „La început Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.” (Geneza) „Allah s-a întors catre cer, care era ca un fum, si i-a zis lui si pamântului: veniti amândoua, cu voie sau fara de voie. Oare nu vad cei care nu cred ca cerurile si pamântul au fost împreuna si ca noi le-am despartit?” (Coranul) „Universul a fost creat de o explozie, acum aproximativ patru miliarde de ani. Un singur atom, încarcat cu o energie imensa, inimaginabila, continea toata materia si toate fortele desfasurate astazi. Explozia acestuia a declansat nasterea si expansiunea Universului actual.” Hinduism, crestinism, islamism si materialism. Dincolo de faptul ca o privire atenta asupra rândurilor de mai sus duce la concluzia – surprinzatoare? – ca, în esenta, toate patru spun cam acelasi lucru asupra acestui subiect, dar pe tonuri diferite si spre directii finale convergente, în istorie ramâne un alt fapt, mult mai greu de negat: anume ca aceste patru curente de gândire – mai sunt si altele – s-au luptat între ele cu o violenta care a implicat o energie mai mare decât cea din presupusa explozie care a dus la formarea Universului. Hinduismul cu islamismul, islamismul cu crestinismul, materialismul cu toate religiile s-au sfâsiat între ele cu încrâncenare, iar istoria e plina de bilantul trist si deseori tragic al acestor lupte. E adevarat, cum spunea Maurois, ca „se pot face compromisuri cu interese, dar nu cu constiinte”, însa prea putin s-a cautat ceea ce apropie aceste gândiri diferite (sic!) si prea mult s-a insistat pe ceea ce le separa. De ce aceasta digresiune despre un subiect atât de vast – Universul! - în spatiul Cronicii gri? Pentru ca ceea ce s-a întâmplat cu ipotezele în legatura cu crearea/ facerea/ formarea Macrocosmosului se petrece, la scara mai redusa, în viata de zi cu zi. În politica, în cultura, în stiinta, în afaceri, în presa. Curente de gândire care se împletesc atât de strâns, încât se sufoca unul pe celalalt, aduc în prim-plan dispute care nu servesc decât la disiparea unor energii pretioase în refulari puerile. Intoleranta, rafuieli personale în numele unor „cauze”, într-un cuvânt, pierdere de vreme; aici, politica tine fara îndoiala capul de afis în societatea româneasca. Pierduti în ciorovaieli de doi lei (vechi), politicienii pierd din vedere ca nu au fost votati de alegatori ca sa impuna cu sila României doctrina socialista, liberala, democrata, conservatoare sau nationalista, ci pentru a realiza ceva mult mai usor decelabil: cresterea nivelului de trai al românilor. În loc de asta, Alianta si Opozitia se pierd în dispute de orgoliu, în dorinta de a desfiinta partea adversa, privita ca Marea Afacere a Lumii. Mare greseala. Dupa cum spunea marele scriitor care este Radu Ciobanu într-una din cartile domniei sale memorabile, „Daca nu încapi de cei care gândesc altfel decât tine, du-te în munte si fa-te schivnic.” Ma îndoiesc însa ca cineva dintre cei care ar trebui sa se simta vizati va pune în aplicare îndemnul.

Comentarii?