Săptămâna 14 – 20 iulie 2005, numărul 142

EDITORIAL Daca partidul o cere, pot sa ud si canapeaua! de Ştefan Ciocan „Bunicuta” a plecat de pe prima scena politica a tarii, cel putin pentru o vreme, destul cât sa creeze impresia ca urmeaza un schimb de generatii între oamenii politici. „Nimic nu se pierde, nimic nu se câstiga, totul se transforma” este acum nu numai un principiu stiintific ci si socio - politic. Nu am scapat înca de fostii membri de partid si nici nu vom scapa prea curând. Ei vor fi urmati de cei care au apucat sa învete sa dea din buze, sa aplaude, sa zâmbeasca si sa se conformeze, în sedintele UTC. Nu e nevoie sa sapi în trecutul lor ca sa-i gasesti în evidentele PCR-ului sau UTC-ului, ci este de ajuns sa le urmaresti gesturile, declaratiile si atitudinile. Bune exemple apar chiar si printre politicienii hunedoreni. Pusi în fata anticipatelor, luati prin surprindere de gestul lui Tariceanu, liderii locali ai principalelor partide fac declaratii de genul „Eu nu tin neaparat sa candidez, dar daca partidul mi-o va cere, cu placere!”. „Sunt la dispozitia partidului si ma voi duce acolo unde va fi nevoie de mine”, suna alte declaratii, venite de la oameni care simt ca nu vor mai fi sustinuti pe functii, chiar în eventualitatea în care partidul lor va câstiga anticipatele. Liderii nostri, cei de la care asteptam verticalitate, atitudine de sustinere a valorilor morale ale întregii comunitati, merg de fapt pe principiul capului plecat, acea atitudine mioritica de supravietuire în mizerie cu care parca suntem blestemati. Presedintii organizatiilor judetene de partid sunt mari si tari în fata simplilor membri de prin Hunedoara, Deva, Orastie ori Petrosani, dar sunt mielusei în fata sefilor lor de la Bucuresti. Daca îndraznesc sa le spuna ca nu se simt potriviti pentru o anume postura sau ca nu accepta cine stie ce candidat „parasutat”, a doua zi se trezesc ori debarcati, ori avansati pe o functie executiva, astfel încât sa nu mai încurce treburile prin partid. Avem acum un organism politic usor mai complex, prin ale carui vene curge înca sânge comunist. PCR nu a disparut, ci doar s-a divizat în PNL, PD, PC, PSD si asa mai departe. Nici nu e de mirare, daca stam sa gândim ca odata cu disparitia lui Coposu si Ratiu, sau cu retragerea din prim plan a unor seniori ai politicii care au apucat sa fie, în tinerete, membri ai partidelor istorice, s-a dus orice sansa de a creste o noua clasa politica. Totusi, în toamna, români, prezentati-va la vot. Pentru gloria comunismului (mascat) tot înainte Comentarii?

Săptămâna 14 – 20 iulie 2005, numărul 142