Săptămâna 21 – 27 iulie 2005, numărul 143

EDITORIAL O lacrima pe mormântul Gorunului de Ştefan Ciocan Un simbol al motilor nu mai este. Gorunul lui Horea a fost darâmat de o furtuna puternica. Nu am realizat, pâna când am aflat aceasta veste, cât de mult loc ocupa Gorunul lui Horea în sufletul meu. Probabil ca nu am constientizat importanta lui spirituala, pentru ca am crescut stiind ca este acolo, în cimitirul din Tebea, umbrind mormântul lui Avram Iancu. De copil, l-am cunoscut pe batrânul Gorun. Sub creanga lui înca verde, undeva pe locul din care a glasuit Horea catre moti, am fost facut pionier. Indiferent de optiunea politica si de ura pe care o port comunistilor, momentul acela a ramas viu în amintirea mea. Si nu pentru ca am primit o amarâta de zdreanta rosie la gât, ci pentru ca Toader Dragosa, un mos simpatic, ne-a povestit cum a tinut Horea discursul cel mai scurt din istoria lumii, catre motii criseni adunati sub gorun. Atunci, cu mintea de copil, înflacarat de povestea mosului, mi-am închipuit pentru câteva clipe ca sunt Horea. Chiar el, Craisorul, care a zguduit un imperiu în numele credintei fata de neamul sau. Am crescut apoi si, de câte ori treceam prin Tebea, gorunul veghea, ca un bunic atent la toate miscarile nepotilor. De multe ori nici nu-l vedeam cu ochii, îi simteam acolo prezenta, ca ceva mai presus de simturile omenesti. Odata plecat din Tara Zarandului, aiurea prin tara, povesteam de Gorunul lui Horea, ca de un reper esential al zonei de obârsie. Câti prieteni din alte parti nu am adus la Tebea special sa vada Gorunul!? De câte ori nu m-am falit cu batrânul copac, atunci când venea vorba despre „superioritatea” ardelenilor fata de restul tarii. Gorunul lui Horea reprezenta Ardealul. Alaturi de Avram Iancu el era acel „axis mundi”, în jurul caruia se învârtea istoria românismului pe aceste meleaguri, dar si copilaria mea. Poate de aceea, acum când am aflat ca nu mai este, simt un gol în suflet, aidoma celui pe care-l simti când pierzi o persoana iubita, un prieten bun. Totusi este adevarat, Gorunul lui Horea a fost doborât de furtuna. Primul gând pe care l-am avut în momentul în care am aflat vestea a fost ca trebuie sa punem ceva în loc. Împreuna cu conducerea ziarului am hotarât sa initiem o campanie, prin care sa gasim solutii pentru amplasarea unui monument în locul unde se ridica odata, falnic, Gorunul lui Horea. Îi invitam pe cei care simt la fel ca noi sa ni se alature si împreuna sa facem ca batrânul gorun sa devina nemuritor, sa ramâna în constiinta generatiilor viitoare, asa cum a ramas în constiinta noastra, ca un bunic blajin, încarcat de istorie si legende despre adevaratii patrioti. Amanunte despre acesta campanie vom prezenta în detaliu saptamâna viitoare. Comentarii?

Săptămâna 21 – 27 iulie 2005, numărul 143