Săptămana 21 – 27 iulie 2005, numărul 143

SAPTAMNA POLITICA

Apel de urgenta


de Cornelia Badreu




România pitoreasca nu a sublimate

Probabil ca acest singur adejectiv al propozitiei anterioare („pitoreasca”) descrie cel mai sugestiv, cel mai sonor si cel mai constant starea de fapt din tara noastra, starea de drept din peisajul mioritic, dar si situarea de ansamblu a patriei mult iubite. Din mosi-stramosi, sincronurile duale prind în mreje cotidianul cel mai pur care ne-a construit istoria, ne însoteste prezentul precar si ne va umple viitorul. Suspinul si zâmbetul, lacrima si hohotul, vorba dulce si fapta amara, calmul si colericul, furtuna si soarele, dar si noroiul si imaculatul, împreuna cu bonomia si rautatea, se împletesc maiastru într-o armonie desantata. Delirul suplu, dar bine conturat, al relatiilor inter-umane si inter-profesionale, frizeaza, pare-se, un soi de curent alternativ al practicilor din lumea socialului si politicului românesc.




Mecanismul cel mai destoinic, cu rezultate pe masura si singurul posibil de întrebuintat în vederea întretinerii numitei scenete este resaparea. Acolo unde efortul creativ si cel productiv (pornind de la ideea nealterata) se dovedesc a fi o palarie mult prea mare si pretentioasa pentru capetele (atât de) „mici”, deci rudimentare, ale celor care le încearca, recuperarea vechiturilor si transformarea lor în elemente „sclipitoare”-surogat ramâne singura virtute mai de soi.

Ridicol si pericol

Este bine cunoscut faptul ca politica, în sine, nu este cea mai fara de prihana dintre preocuparile omului. În limbajul comun si-a gasit si o eticheta ilustra: „politica e curva”, zice omul de rând si nu doar el, atunci când îl ia lehamitea de lipsa de scrupule care frizeaza orice ridicol. Sensul biblic al pildei „întoarcerii si celuilalt obraz atunci când esti plesnit”, este recuperat nu rareori sub forma sarutului de Iuda stantat în locul în care cu putin înainte ti-ai împroscat cu pofta saliva. Acest tablou se aplica perfect pe fruntea, pâna de curând, celui mai mare partid din România, trecut, acum în opozitie - PSD.

Trecutul nu (mai) conteaza

Spectacolul grotesc din ultimele zile, pus în scena de presedintele Geoana, în tandem cu senatorul Ion Iliescu si „cumetri” din partid, uimeste pâna si pe cel mai versat dintre cameleoni. În urma cu doar câteva luni, când razboiul pentru sefia PSD s-a întetit, prin declaratii acide de ambele parti, cei doi pareau ca si-au spus în sfârsit tot ceea ce mai ramasese de spus. Prapastia (politica) dintre Mircea Geoana si Ion Iliescu s-a adâncit atât de mult, încât numai un sinucigas declarat s-ar mai fi încumetat sa execute saltul mortal. Lucrurile au avansat în aceasta directie si imediat dupa ce fostul ministru de externe si-a adjudecat scaunul aparent pre-ocupat de tatucul social-democratilor români. Cruciada declaratiilor a scos la iveala josnicia reciproca la care se pot coborî un fost ambasador în SUA si ministru de externe, dar si un ex-presedinte de stat, rodat timp de un deceniu în scrobita functie suprema a tarii. A fost o perioada, prelungita pâna de curând, în care distinsul Geoana nu a mai reprezentat pentru tatucul Iliescu decât un amarât de „prostanac” cu multe lacune într-ale politicii. Dupa cum a fost si o vreme în care sotul doamnei Nina Iliescu ajunsese pentru rivalul sau nimic altceva decât un ins „ajuns într-o etapa a vietii sale biologice în care nu mai stie ce vorbeste”. La acea data, simtindu-se jignit de cuvintele diagnosticianului Iliescu, Geoana mai adauga, într-un acces de fochist gata oricând sa întretina focul turnând gaz deasupra lui, ca „poate aceasta este fata nevazuta a lui Ion Iliescu pe care, de multe ori nu am stiut sa o sesizam la timp”. Impardonabilele lipsuri de care fiecare din cei doi suferea în ochii sticlosi ai celuilalt au condus, cum era si firesc de altfel, la o racire serioasa a relatiilor dintre ei... Mai nou, se pare ca nu si la înghetul fatal.

E bine când e rau

Dansul ludic dintre acestia a început din nou sa prinda viata. Concursul de împrejurari din ultimele câteva zile îi prieste din plin vulpoiului batrân al politichiei românesti. Cum îi si este caracteristic unui atare personaj, situatiile cele mai avantajoase pentru sine survin atunci când cei multi se confrunta cu crize de proportii. Iar în acest scurt timp la care ne raportam, ele au fost doua: mai întâi perspectiva alegerilor anticipate si imediat inundatiile care au înghitit câteva judete din tara. Dupa o scurta, dar de impact, tacere, fostului sef de stat i-a revenit graiul. Nu a fost marinar în tinerete, precum destoinicul sau succesor la tron, însa recunoaste oricând si din orice pozitie vântul prielnic ce-i sufla din spate.

Ofensiva Iliescu

Mai întâi a înfierat proletar pregatirea scrutinului înainte de termen. A sarit, astfel, în apararea formatiunii al carei parlamentar se multumeste sa fie astazi. Transpunerea în realitate a intentiei actualei puteri a fost tratata de Bunicuta pesedista drept un act de „iresponsabilitate”. Colegii i-au dat dreptate, caci stiu si ei în ce ape se scalda partidul trecut, atât de iute, prin atâtea socuri. În calitate de lider de grup parlamentar (din Senat), tot Ion Iliescu a fost cel care a primit invitatia presedintelui Traian Basesu de a participa la negocierile initiate cu partidele politice privind anticipatele. Mircea Geoana a fost, astfel, prins în off-side si a primit informarea din gura celui care îl facuse „prostanac”.

Si a fost ca în vremurile bune.

Pe de alta parte, odata cu amploarea luata de calamitatile din judetele Moldovei si nu numai, acelasi Ion Iliescu a fost cel care a somat autoritatile sa instaureze starea de necesitate în zonele afectate. Dupa doua luni si jumatate de „suparat sunt, Doamne, suparat” pe partid, zâmbetul iliescian devine s-a relaxat din nou. Într-un al treilea rând, securea anticipatelor mânuita de „gâdele” Basescu deasupra capului PSD l-a speriat atât de tare pe presedintele Geoana, încât acesta a început asezarea caramizilor una peste alta în vederea curtarii celui pe care l-a detronat de la sefia formatiunii pe care o conduce. Un loc pe listele de partid ale PSD „...i se cuvine ca presedinte fondator si cred ca va fi benefic pentru partid”, spunea Mircea Geoana, nu mai departe de acum aproape o saptamâna. Panicat de eventualitatea unui rezultat extrem de slab în toamna anticipatelor, seful PSD s-a aratat si mai marinimos, sustinând ca „Ion Iliescu face un lucru deosebit pentru tara, pentru el si în ultimul rând pentru PSD”. „Un gest de responsabilitate” pe care fostul ministru de externe al guvernului Nastase l-a salutat reverentios. Reforma diforma Reforma PSD-ului sub cele câteva luni de domnie a la Geoana a ajuns în punctul în care nu ar fi trebuit sa mai ajunga vreodata: campania electorala a PSD-ului îl reclama înca pe Ion Iliescu în calitate de locomotiva. Fie si în situatia sa de „umil” senator si nu de prestant sef de stat. „Keep walking, Mircea !”



Săptămana 21 – 27 iulie 2005, numărul 143