La lânga neputinta oamenilor în fata naturii dezlantuite se alatura de fiecare data si indiferenta. Cel mai des autoritatile sunt acuzate ca nu fac nimic dar, adesea, cei care acuza au pretentia „sa fie serviti”, adica sa faca un efort cât mai mic pentru ca apa sa nu le mai patrunda în casa sau în curte. Faptul este demonstrat de experienta ultimilor ani, iar ultima situatie de acest gen a fost sesizata de Replica la Criscior, o comuna de lânga orasul Brad unde, în numai jumatate de ora, au cazut 65 de litri de apa pe metrul patrat.

Una dintre ulitele satului este acoperita de ape. Undeva mai în sus, apa nu este înca iesita din canalul pluvial de pe marginea drumului. Dupa înca 50 de metri, la o rascruce, întâlnim 10 militari, jandarmi, îngenuncheati în apa, chinuindu-se cu rangi sa înlature placile betonate ale drumului pentru a pregati zona de actiune unui excavator care urmeaza sa adânceasca locul, astfel încât apa sa nu se mai scurga în voia ei si pe cealalta parte a satului, unde a apucat deja sa intre în mai bine de 20 de gospodarii.

În mijlocul jandarmilor se afla si colonelul Viorel Salan. Nu are timp sa stea de vorba cu noi. Îsi împarte atentia între copiii care fac treaba si satenii adunati „ca la urs”. „Va rog frumos, cine vrea sa ne ajute sa vina aici. Cine nu, sa elibereze locul. Nu are rost sa ne încurcati”, spune hotarât comandantul. Mai toata lumea pleaca. Doar doi flacai intra în rând cu jandarmii, pun mâna pe rangi si se opintesc laolalta cu ei sa mute placile grele de beton. Dupa un sfert de ora, „înarmati” cu umbrele, localnicii reapar. Stau si se uita cum se chinuiesc tinerii sa îmblânzeasca torentul. Desi printre spectatori se numara vreo sapte-opt gospodine, nici una nu are în mâna o cana cu ceai sau o sticla cu apa pentru soldati. Jandarmii nu au timp sa-si dea seama ca le este frig si sete. Îsi vad de treaba. Câte unul se odihneste cinci minute, dupa care reintra la crovoada. O tin tot asa pâna la 12 noaptea. Uzi leoarca, înfrigurati si sleiti de puteri se urca în camionul cu care au venit. La plecare nu le spune nimeni nici macar un multumesc. Dimpotriva: un batrân înrosit de furie se îndreapta spre ei si le striga: „Baaa. Ce-ati facut? Ati tras apa catre casa mea si mi-e plina curtea”, pentru acel om, faptul ca devierea torentului a însemnat de 10 ori mai putine case inundate conteaza prea putin.

„Nu ne mai mira nimic. Eu am ani buni în armata si mi-este deja foarte clar ca oamenilor nu le mai pasa de semenii lor. În nici un sat din judet nu mai este pic de solidaritate. Daca în curtea unuia intra apa, vecinul lui, de mai sus, de pe ulita, se uita-n continuare linistit la televizor. Cea mai tare faza a fost anul trecut la Lupeni. Au venit oamenii sa ne ameninte ca daca nu mergem noi sa le scoatem mâlul din beciuri, ne reclama la primul ministru. Toti au fost convinsi ca daca Nastase le-a zis ca noi tre’ sa le scoatem noroiul din beciuri, asa si trebuie sa se întâmple. Asta în vreme ce noi ne chinuiam sa degajam sute de metri cubi de aluviuni de pe strazi”. Jandarmul se întoarce la treaba. Nu ne spune numele. E militar si nu are voie sa se plânga unor civili.

Comentarii?