CRONICA GRI

Ce au scos la iveala inundatiile

S-a spus, în spiritul realisto - cinic al unui scriitor – gazetar bine cunoscut si ultraprezent pe micul ecran, ca inundatiile care au napastuit România în aceasta vara reprezinta cel mai bun examen pentru evaluarea ca tara în vederea integrarii în Uniunea Europeana. Adica, mai simplu zis, dupa felul cum va reactiona societatea româneasca – oameni, institutii, organizatii etc. – în aceasta situatie de criza, se va vedea daca suntem sau nu în stare sa facem parte din „marea familie europeana”. Suntem? Raspunsul nu e deloc simplu. La capitolul „Solidaritate umana” reactia României a dat destul de bine ca imagine; în frunte cu presedintele Basescu, extrem de grijuliu cu eticheta pe care marseaza consecvent, aceea de apropiat de oameni, cu prim-ministrul, cu prefectii judetelor afectate, autoritatile s-au miscat în general repede si au dat asigurari ca nimeni nu va ramâne multa vreme pe drumuri. S-au adunat ajutoare materiale – de la saraci si de la bogati, de la pensionari si de la fotbalisti, de la organizatii umanitare si de la Gigi Becali. Într-un cuvânt, am putea primi nota de trecere, ca tara europeana.

La capitolul „Eficienta” situatia se schimba radical. Începând cu scandalul pompelor din Banat, unde au ajuns mai repede zeci de pompe din Ungaria sau Germania decât doua amarâte de tulumbe (si alea oferite contra cost!) de la Bucuresti, si terminând cu barcile care zac nefolosite în depozite când e mai mare nevoie de ele – pentru simplul motiv ca în birocratia de la noi nici dracu' nu si-a mai amintit ca exista! -, România a picat examenul cu brio. Daca mai amintim de TVA -ul perceput pe ajutoarele umanitare, o gafa impardonabila – ca sa o numim doar asa, nu mai e nevoie de nici un argument în sprijinul afirmatiei de mai sus. Fondul problemei e si mai tragic. În '70 au trebuit sa moara mai mult de o suta de oameni pentru ca regimul Ceausescu sa construiasca diguri, sa regularizeze cursuri de ape, într-un cuvânt sa învete ce trebuie facut ca sa evite dezastre precum cele din 1970 si 1975. În 2005, au trebuit sa moara peste douazeci de persoane pentru ca guvernantii si administratiile locale sa afle ca acele lucrari executate acum trei decenii si jumatate trebuie întretinute: a drenat cineva albiile râurilor în ultimii 15 ani? Nici macar nu s-au gândit la asta nimeni din cei care erau obligati sa o faca. Aproape la fel de grav, înca o data, politicul a trecut în România înaintea socialului: demisia anuntata a premierului Tariceanu, în urma „meciului” Guvern – Justitie, a fost revocata. Au fost invocate considerente tinând tocmai de situatia creata de inundatii – dar au fost deturnate energii, nervi si preocupari de la chestiunea mult mai grava. Ce rezultate a dat pe plan international tot acest amestec de reactii (tipic) românesti? Vorba ziaristului pomenit la începutul acestor rânduri, vom vedea la integrare. l.

Comentarii?