Tineri beti, joint-uri cu iarba de buna calitate, cioburi, hârtii, mizerie, sunt elementele unui puzle ce formeaza imaginea mult laudatului festival de „Obiceiuri si Credinte Medievale” de la Sighisoara. Evenimentului organizat în singura cetate medievala locuita si în prezent din Europa s-a afirmat în ultimul timp, câteva mii de turisti luând calea Sighisoarei la sfârsitul lunii iulie. Anul acesta, aproape nimic din ce s-a întâmplat la festival nu a amintit de epoca medievala, poate doar mizeria de pe strazi care înlocuia zoaiele deversate cândva pe canalul central.

Am ajuns la Sighisoara vineri noaptea, practic la sfârsitul primei zile a festivalului. Imaginea pe care ne-o ofera batrâna cetate este una socanta. Strazile pietruite sunt acoperite de maldare de gunoaie. Pe lânga zidurile cetatii grupuri de tineri, latosi, îmbracati în haine rupte completate cu efecte din metal cu tepi, stau direct pe jos. Multi dintre ei sunt beti. Unii, cu privirea fixa, fumeaza câte o tigara cu hasis sau marijuana. Nu exista „discriminare” în functie de sex. Fete si baieti la un loc, „storc” sticlele cu bere si „postesc” frateste câte o tigara. Unii tineri, mai recalcitranti, sunt paziti de câte un prieten, totusi, se mai iau la harta între ei, sau cu trecatorii, din când în când, înselând vigilenta „îngrijitorului”. Foarte putini din cei aflati dupa miezul noptii pe strada sunt localnici. majoritatea au venit aici din capitala, si în lipsa unui loc de cazare vor dormi sub zidurile cetatii, bine îmbibati în alcool. O imitatie de Merlin, coborât la Sighisoara de pe malurile Dâmbovitei, prezice viitorul contra unei beri. Acelasi tarif este practicat si pentru o poza cu „vrajitorul”. Studentii la arte plastice, expun obiecte de podoaba, ce se vreau medievale. marfa lor nu prea are trecere. Berea si tigara cu iarba, este mai interesanta pentru tinerii ajunsi la festival.


În perioada festivalului, Sighisoara este un oras închis. Aproape pe fiecare poarta este lipit un anunt cu textul: „închiriem camere”. Vineri noaptea, însa, toate aceste camere sunt ocupate. În cetate, nu mai este nici un pat liber. Avem sansa de a dormi alaturi de rockeri pe lânga zidurile cetatii, sau sa participam la adevaratele orgii bahice, încinse ad hoc, în piata centrala. Nici la marginea orasului nu avem mai mult noroc. Nici o camera libera. Deja ne gândeam la o noapte petrecuta în masina când un administrator de motel ne recomanda unui, „investitor” local, transformat peste noapte din pastor în hangiu. Este deja ora 3 dimineata. Undeva la marginea orasului, un om în vârsta, care vorbea soptit, „sa nu ne auda vecinii”, ne ofera gazduire. Pretul pare rezonabil, câte 150 de mii de lei vechi de „caciula”. Acceptam, fara sa stim unde vom fi cazati. Mosul deschide o poarta si ne conduce pe un culoar lung flancat pe o parte de mai multe usi si pe cealalta parte de un gard. Tot în soapta ne explica unde sunt dusul si toaleta si ne atrage atentia ca am avut noroc sa mai gasim o camera libera, pentru ca toate îi sunt ocupate. Omul ne conduce prin culoarul îngust si ne arata camera. În primul momet, am ramas fara replica. Trebuia sa dormim într-o casa de rugaciuni, neo-protestanta. În „biserica” au fost dat la o parte mobilierul si au fost asternute pe jos mai multe saltele de burete si câteva plapumi îndoite în doua, sa fie asternutul mai moale. În total în „biserica” erau amenajate astfel 12 locuri de dormit. Ne-am îngrozit pentru moment, când am vazut unde trebuie sa ne odihnim, dar am considerat ca e mai bine sa ne întindem ciolanele decât sa stam prin cetate pâna dimineata sau sa dormim chirciti în masina. Câinele Burcus, însotitorul nostru, nu a avut acces în „biserica” si a ramas în masina. Cred ca a fost cel mai câstigat dintre noi, pâna în final. În jurul orei trei si un sfert, „pastorul” mai încearca o negociere, nefiind multumit cu pretul propus initial. Oferta lui, facuta pe un ton de mare favor, suna cam asa:„Sunteti sase persoane, deci trebuie sa-mi dati 750 de mii de lei. Daca-mi dati un milion, nu mai bag pe nimeni cu voi.” De parca, la trei noaptea, mai gasea el multi nebuni ca noi sa se cazeze. Am refuzat instantaneu oferta, preferând sa dorm cu câinele în masina decât sa ma las jecmanit de „pastor”. Si el a renuntat repede la suplimentarea profitului, asa ca ne-a lasat sa dormim. Atâta doar, ca dupa ce am stins lumina, subconstientul nostru a început sa lucreze. Nici unul dintre noi nu a mai dormit într-o biserica, sau casa de rugaciuni. De afara se auzeau tot felul de zgomote ciudate, care amplificau starea de încordare ce a cuprins tot grupul nostru. Pâna la urma, rapusi de oboseala am reusit sa dormim, vreo doua ore. Ne-am trezit cu noaptea în cap, am platit pentru culcus si am „evadat” din biserica, jurând ca mai bine dormim noaptea urmatoare cu câinele în masina.


Sâmbata dimineata Sighisoara arata ca o cetate dupa asediu. Mormanele de gunoaie, sticle de plastic, cioburi, doze de bere, pahare stateau marturie dezmatului de peste noapte. Pe lânga ziduri si prin curtile bisericilor, grupuri de tineri dorm sau mai reusesc sa articuleze câte o nota din corzile chitarilor si din gâtlejele ragusite. Cu doua ore de somn, suntem, se pare, cei mai odihniti oameni din zona. În piata centrala a cetatii o scena moderna din metal, acoperita cu o prelata, contrasteaza violent cu zidurile vechi. Impresia generala e ca organizatorii s-au bazat doar pe vechimea constructiilor pentru a da un aer medieval festivalului. Tarabagii înca nu si-au scos marfa pe standurile de expunere. Cei mai multi dorm lânga tarabele împrastiate haotic pe strazile înguste. Pe aleile care urca misterios prin cetate accesul este dificil. Drumurile înguste sunt pavate cu „materie organica” si hârtie igienica, dupa ce petrecaretii s-au „usurat”, feriti de ochii multimii. Pâna la ora 10 nu gasim nimic de mâncare, în schimb bere sau alte bauturi sunt din belsug. Pe unele terase, dis-de-dimineata au început sa urle manelele. Dintr-un difuzor, deloc medieval, un cetatean îmbogatit se lauda ca are frate si femei si ca-i mor dusmanii de invidie pentru asta. Nu întelegem ce cauta o asemenea tema într-un festival al obiceiurilor medievale, dar trecem mai departe mânati de foame. Dupa ce, în sfârsit, reusim sa ne astâmparam stomacul, începem sa gustam si noi din placerile unui festival medieval. Amar gust. În câteva ore cetatea a fost din nou cucerita de acei tineri preocupati exclusiv de tigari si bautura. Negustorii vând „la greu”, alcool si tutun minorilor sub ochii vigilenti ai jandarmilor, care pentru toata harmalaia din cetate îl gasesc „vinovat” pe câinele nostru. Burcus nu are botnita.


Pe cele doua scene amenajate în Sighisoara au fost organizate si câteva reprezentatii cu tema „medievala”. Ce s-a întâmplat acolo însa nu a reusit sa atraga interesul publicului. O mica parte dintre participantii la festival au lasat la o parte bautura pentru a urmarii, bunaoara, parada de moda medievala. Un surogat de haine cusute prost si concepute de câteva pustoaice fara prea mult talent în arta vestimentatiei. Spectacolele au fost ori de un amatorism înspaimântator, ori deosebit de sofisticate, astfel încât cei care nu le-au înteles nu s-au sinchisit sa arunce macar o privire spre scena, chiar daca acolo a evoluat unul dintre cei mai mari actori de pantomima din Europa, Dan Puric.


Am încercat sa intram în vorba cu câtiva tineri, veniti la Sighisoara, din Ploiesti. Sunt foarte comunicativi, chiar daca doi dintre ei au probleme serioase cu echilibrul din cauza cantitatii mari de bere consumata. Chiar se transforma în avocati ai câinelui Burcus, admonestat de jandarmi pentru ca a îndraznit sa urce în cetate fara botnita. „E super la festival. Am cântat toata noaptea, am mai baut câte o bere, dar nu am dormit deloc. Nici la noapte nu o sa dormim, avem timp de somn când ne întoarcem acasa”, se arata viteji tinerii. Cel mai „batrân” dintre ei are 16 ani. Doi sunt fugiti de acasa, dar nu-si fac probleme, nu e pentru prima data când pleaca fara stirea parintilor. La o taraba, un student la Litere, încearca sa vânda o marfa inedita. Pentru numai 1 leu greu el recita poezii medievale. Nu prea are trecere la musterii. Lânga el, o afacere ceva mai profirtabila. Un alt student, transformat pe loc în ofiter de stare civila, încheie casatorii de proba, valabile pe toata durata festivalului. „Daca un cavaler vrea sa-i suceasca mintile unei domnite, trece pe la mine si totul e legiferat” declara oficiantul de casatorii. Menestreii moderni, se înghesuie, printre tarabele cu obiecte de artizanat si bauturi racoritoare. Oricât am cauta prin cetate, atmosfera medievala nu este de gasit.


Lipsa specificului medieval al festivalului provocata de programul stabilit de organizatori. Dintre manifestarile programate, aproape nimic nu are specific medieval. Cu ocazia festivalului sunt organizate de-a valma, simpozioane, concerte de muzica folk, muzica clasica sau preclasica, spectacole de teatru si divertisment. Atâta doar ca publicul este atras mai de graba de bautura si droguri decât de aceste spectacole. „A fost frumos, ne-am distrat bine pâna acu’. Nu am vazut nimic din program si am auzit ca nu a prea fost nimic de vazut. Dar daca esti cu gasca e misto” povesteste o tânara de doar 14 ani din Medias, venita de vineri la Sighisoara cu prietenii de la bloc. În harmalaia din cetate vedem si câteva fete mai serioase. Sunt un grup de elvetieni, veniti de la Sibiu. Nu prea sunt încântati de ceea ce vad. Totusi „am fost la un concert de orga, foarte frumos, pacat doar ca biserica a fost cam goala” povestesc elvetienii, care mai vor sa vada si expozitia de costume medievale. „E pacat ca nu suntem în stare sa organizam un festival cum se cade”, este de parere un localnic, care continua: „Pe vremuri era altfel, erau tot felul de baluri si spectacole cu actori îmbracati în costume medievale. Defilau pe strazi costumati asa. Cred ca Primaria ar trebui sa nu-i lase pe betivii astia sa mai urce în cetate”. Dar „betivii astia” sunt cei care fac vânzare zecilor de tonete si terase deschise cu ocazia festivalului. Si cum interesul autoritatilor este sa câstige bani din organizarea manifestarii, si la anul ne putem astepta la acelasi bâlci, botezat medieval. pentru cine se încumeta sa mai bata drumul Sigisoarei.