Săptămâna 4 – 10 august 2005, numărul 145

CRONICA GRI

Eu cu cine (NU) votez?

de Bogdan Barbu

Scena politicii românesti ofera la momentul post-inundatii si pre-anticipate (oare?) un spectacol cât se poate de dezolant. Sondajele de opinie – cu rezerva absolut îndreptatita în ceea ce priveste credibilitatea lor, date fiind antecedentele înregistrate nu mai departe de alegerile de anul trecut – nu dau nimanui motive de satisfactie. De ce? Sa vedem! Alianta D.A. - A scazut încrederea în tandemul PNL – PD. S-a prabusit relativa îngaduinta aratata Guvernului Tariceanu. Demisiile din cabinet au început, relevând grave divergente de opinie între aliati. Pâna si imaginea înfailibila de învingator absolut a lui Basescu a prins sa se erodeze, muscata la suprafata de apele inundatiilor si la baza de înfrângerea (momentana?) din încercarea reformarii Justitiei. Consecinta? Mai putini români ar vota Alianta – daca alegerile ar avea loc acum. PSD – Ofera imaginea unui partid tricefal; nu era destul razboiul mocnit între Iliescu si Nastase, din disputa interna a iesit învingator „pe hârtie” Geoana. Chiar daca surpriza alegerii fostului ambasador în SUA ca sef al PSD-ului pare sa fi avut ca substrat dorinta de a-l trece definitiv pe linie moarta pe ex-presedintele de la Cotroceni, înca nu e clar în mintea alegatorului cine conduce, de fapt, la ora actuala, acest partid. PSD a avut o cadere libera în sondaje, fata de vremea când guverna fara oprelisti serioase din partea Opozitiei. PRM – Mai putin decât oricând, acest partid este o varianta serioasa de a conduce România. Scandalul Vadim – Ciontu (era sa scriu Ciomu...) a repus pe tapet, daca mai era nevoie, hibele de care sufera a treia forta politica din tara. În plus, imaginea externa nu a fost „cosmetizata” nici de încredintarea campaniei electorale unor evrei din Israel. UDMR – Nici daca ar sta în cap, nici daca ar face cele mai geniale miscari ori cele mai penibile gafe, UDMR-ul nu ar creste, nu ar scadea în alegeri sau în sondaje. Votantii lor reprezinta o masa omogena, disciplinata, care pot înclina balanta în anumite jocuri politice, dar pe cont propriu nu constituie deloc o forta. Partidul Conservator (ex- PUR) – Se zbate sa prinda pragul electoral, iar asta spune totul despre partidul proprietarului Antenei 1. Celelalte partide – Care?! Concluzia? Daca – spun daca, pentru ca nu e deloc sigur ca acest lucru se va întâmpla, nefiind dorit de actualii parlamentari, indiferent de partid – la toamna vor avea loc alegeri anticipate, se poate preconiza cu certitudine un fapt: cota absenteismului la vot va fi mai mare decât în 2004, decât în 2000, decât... Numarul celor care nu merg/ nu vor merge sa voteze pe nimeni din actualul spectru politic este, hai sa spunem, aproximativ egal cu al tuturor votantilor. Daca ar exista o forta politica cu un mesaj în stare sa învinga starea de inertie, lehamite sau scârba a acestui urias electorat potential, nu încape nici o îndoiala ca aceasta forta ar câstiga detasat alegerile. Ar câstiga România. l.




Săptămâna 4 – 10 august 2005, numărul 145