Pe-un palat c-un turn maret
Si cu broaste de efect...
De sub „parul malaiet”,
  S-a oprit un domn' prefect,
  Cu-n limbaj plin de insulte
  Ca un „sef” de birja vechi,
    Acru, fara doage multe,
    Ca o bute de curechi;
    Negru ca un sef rroman
      Ce ducea un trai sordid,
      Var primar de Teleorman
      Cu un lider de partid;
        Mânios ca broasca verde
        Ce se umfla catre bou,
        Ca un crap din râul Vede
          Gatit cu otet si ou;
          Mândru si umflat în pene,
          Ca o coada de paun,
            Ca perechea de izmene
            Pe un calator nebun.
            Într-un cap mai de judet,
              Incrustat de democrati
              Ca o claie de nutret
              Aranjata de argati,
                Ca un sef de ceferist,
                Cu alura interlopa,
                Ca un lider foarte trist,
                  Cuvios precum un popa
                  Si canit ca un fochist;
                  Demn, precum un om celebru;

Ignorant si fara chef,
Ca un basorelief
Pe un monument funebru;
  Cu nereguli în trecut,
  În perioada sa nefasta,
  Un chibit ce-ti sta în coasta
    Când încingi câte-un barbut;
    Sustinut, ca o pictura
    Pe perete în muzeu;
      Blasfemic, ca o faptura
      Ce-njura pe Dumnezeu;
      Mic în propriul sau oras,
        Ca un fir de praf pe toba,
        Ca un pui cu gât golas
        Sau ca clanta de la soba;
          Crunt precum o vânataie
          Cauzata de betie;
          Ca o farsa de sotie,
            Ce te tine noaptea-n ploaie;
            Aruncat, ca în natura
            Un tampon de catre-o dama,
              Si închis precum o rama
              De tablou, miniatura;
              Trist precum un car de doliu
                În poarta la cimitir, –
                Ca un vechi ateu, martir
                Ce se bate din orgoliu;
                  Straniu ca un iezuit
                  În chilia desueta;
                  Politruc si ipocrit

Cu cultura de sueta,
Incomod, ca musca-n lapte,
Si fantastic la mânie,
  Ca eroul ce, de fapte,
  Nu prea poate sa se „tâie”;
  Dulce ca o bombonica
    Uitata pe noptiera
    De frumoasa cea de „pica”,
    O faptura efemera;
      Practic ca un inginer
      Ceferist sau impiegat, –
      Ca o noapte îmbatat
        De-ntuneric si mister;
        Grav precum un guturai
        Si nervos precum un drac,
          Ca un arbore bonsai
          Ce creste sub un copac;
          Tragic ca un esafod
            Al judetului condus,
            Sumbru ca un cap de pod
            Într-un sat de ape dus;
              În partidul propriu, mut
              Ca un bloc de andezit,
              Ca secunda ce-a trecut

Sau ca clipa ce-a... clipit,
Atârnând de Prefectura
Ca o piatra grea, de moara,
   Unde politrucii fura
    Fara-n coate sa îi doara;
     Piaza-rea, ca un blestem
      Azvârlit asa, defect,
       Comandantului suprem,
        Si banal... ca un prefect!