De câteva zile, suntem pusi în fata faptului împlinit. Aflam, anume, ca printre politicienii de rasunet ai tarii noastre gusturile se mai schimba. Unora le place dansul. Altora, în schimb, nu le mai plac bombonelele. Nici chiar „bomboneii”. Altii nu mai înghit „prostanacii” dubios de titrati. Anumiti dintre ei s-au saturat chiar si de „tarie”. La rândul sau, cel îndatorat minerilor îl gâdila duios pe fostul sau premier. Geoana versus Nastase si viceversa. Basescu versus Tariceanu si reciproc. Iliescu plus Roman egal lovitura de teatru. Aranjamentele continua. Scenariile îsi fac de cap. Speculatiile sunt la ele acasa. Poporul priveste, iar analistii prevad finaluri cu bucluc. Intram în problema.

Lupta de la vârful PSD se ascute. Exasperat de modul în care anturajul de circumstanta începe sa îl izoleze tot mai fatis, rasatul Mircea Geoana porneste ofensiva. Contra cui? Dupa congresul celebru din acest an, social-democratii si-au tras în frunte o nesfânta troica: domnul Geoana si o „DOIca” (formata, aceasta din urma, din Miron Mitrea si Nastase). Dintre cei doi, „executivul” de partid, Adrian Nastase, s-a bucurat în ultima vreme de o mediatizare favorabila. Vacante în lumina reflectoarelor, vorbe de duh si iesiri în decor pline de sarm. Toate asezonate cu un populism patentat la Cornu. Un contrast evident cu glumele rasuflate din ultima vreme ale presedintelui „plin” al PSD. O contradictie aproape rituala cu schimonoselile si încruntarile naucitoare ale stimabilului Mircea Geoana surprinse în conferinte de presa în care insul înfiera cu ura proletara actiunea autoritatilor în timpul calamitatilor necrutatoare. Revenirea lui Adrian Nastase pe sticla televizoarelor a deranjat puternic. Ea a facut sa irite si sa produca mâncarimi orgoliului de presedinte de partid nutrit de Mircea Geoana. Consecinta s-a vazut. Recomandari „a la CNA” din partea presedintelui PSD catre rivalul sau în sfârsit declarat. Dar si invitatii la concursul „Ti-arat eu cine-i mai tare în sedinte”, din partea presedintelui executiv. ...Reforma în PSD continua.

În susul Aliantei, însa, încep sa se formeze viituri. Rupturile la vârf tind sa se cronicizeze. Între Basescu si Tariceanu „Perinita” se transforma încet, sigur si colorat într-o nefericita zvapaiala afoana. Dincolo de zgomotele de moment iscate de replicile acide dintre cei doi, importante vor fi ecourile. Lupta dintre Presedintie si Guvern demarata în ultimul mandat iliescian este continuata de tandemul baseciano-taricean. Un 2005 ca un 2002. Miza fundamentala le este comuna: adjudecarea puterii de catre unul dintre cele doua palate – Cotroceniul sau Victoria. În cazul Basescu – Tariceanu, însa, o particularitate face difrenta. Deconspirarea lobby-ul facut de grupuri de interese pe lânga ministrii Cabinetului actual se poate dovedi benefica la un moment dat. Balada continua, însa si cu alte versuri.

Trecut bine de primii 45 de ani, Ion Iliescu scoate nasul din anonimat. Zâmbeste, se încrunta aici, mai da o declaratie acolo si parca-ar pune-o de o hora. La început a fost FSN-ul. Ulterior, gogoasa politica nascuta de evenimentele din decembrie 1989 s-a desumflat. S-a spart, s-a rupt si a invadat scena politica de o maniera înca si mai belicoasa. Un episod si doua nume. Scindarea Frontului în cei doi poli – Ion Iliescu si Petre Roman. Ce a urmat apoi se stie. Pozitii ireconciliabile, lupta politica cu nabadai, purtat de sâmbete si priviri malitioase între cele doua distinse emanatii ale Revolutiei. Si doua partide rivale: PDSR si PD. Apoi Roman a fost trimis la fetele de la APACA de catre secundul sau, acum ajuns Presedinte. Ani de deriva pentru Petrisor, perioada de glorie pentru sotul doamnei Nina. De câteva luni, Iliescu a aflat si el ce înseamna deviationismul de la linia dreapta a victoriilor. Experienta puciului din acest an l-a dezechilibrat. Si-a iesit din fire, a îmbracat pijamaluta de spital, a mai facut doua-trei controale pe la medic, dar si-a revenit subit. Lider de drept în PSD nu mai are nici o sansa. Deja sunt prea multi în asteptare. Solutia cinica: „un proiect politic comun” marca Iliescu –Roman. Un pol social-democrat scrijelit de doi politicieni mereu inactuali. O forma de petrecere pretentioasa, dar disperata, a timpului liber.