Săptămâna 25 – 31 august 2005, numărul 148

EDITORIAL Prietenie contra naturii de Ştefan Ciocan Prietenia dintre jurnalist si omul politic este mai stranie chiar decât prietenia dintre oaie si lup sau soarece si pisica. Asta este cel putin crezul unei mari parti a jurnalistilor americani, tara unde s-a nascut presa libera. Asta este si parerea echipei de la Replica si de aceea sunt foarte putini politicienii care se pot „lauda” cu o relatie de prietenie cu careva dintre redactorii nostri. Am refuzat sistematic sa participam la chiolhanurile oferite de partide sau de liderii acestora. Am refuzat sa dezvoltam relatii de prietenie personala cu politicienii. Si de multe ori am fost catalogati drept îngâmfati sau nonconformisti de catre jurnalistii care „se bat pe burta” cu liderii politici, fac concedii împreuna si se lauda ca reprezinta eminentele cenusii pentru acestia. O asemenea relatie între jurnalist si politician este nefireasca. De aici începe coruptia, lipsa de credibilitate si subordonarea publicatiei intereselor prietenului politician. Un exemplu care vine sa întareasca principiile enuntate este recentul scandal nascut între doi vechi prieteni, politicianul Traian Basescu si gazetarul Sorin Rosca Stanescu. Directorul ziarului Ziua s-a vrut un lider de opinie, capabil sa influenteze culisele politicului, înca din 1992, când era un umil jurnalist si a facut Ziua din banii lui Viorel Catarama si Dinu Patriciu. În scurt timp, prin diverse mijloace care nu tin de presa cinstita, Rosca Stanescu a ajuns sa conduca un ziar cu un tiraj mediu, dar cu o mare influenta. Directorul ziarului Ziua nu s-a putut tine departe de micile „dragalasenii” ale politicienilor, devenind în scurt timp unul dintre sfetnicii dar si instrumentele acestora, în loviturile sub centura date în lupta politica. Asa a ajuns Rosca Stanescu un prieten al lui Traian Basescu dar si al lui Tariceanu sau Adrian Nastase. Astazi prietenia aceasta îl costa, atât pe el, cât mai ales pe Basescu. Normal ca seful statului a fost sunat de jurnalist si amenintat când prietenul sau, cel care l-a facut „om”, Dinu Patriciu, era într-o situatie disperata. Jurnalistul si-a permis, pentru ca într-o prietenie de 15 ani afli suficient de multe lucruri despre un om politic ca sa-ti permiti sa-i ceri orice favoruri. Nu stiu de ce se mira Basescu, pentru ca, sunt convins, si el a profitat din plin de prietenia cu Rosca Stanescu. Acum se balacaresc reciproc, într-un scandal care nu foloseste nimanui, pentru ca ambele tabere se tem una de alta. Adevarata forta a presei, libere, nu sta în jocurile oculte facute de jurnalisti, ci în curajul de a prezenta adevarul, de a pune în fata politicienilor o oglinda, în care sa se reflecteze asa cum sunt. Într-o tara civilizata, presa este puternica datorita credibilitatii. În România, din pacate presa este puternica datorita jocurilor de culise. Si presa, ca întreaga societate româneasca, este înca în mâna unor neprofesionisti. Adevarul este ca-i mult mai usor sa vinzi publicitate unor primarii, consilii judetene, sau firme controlate politic, decât sa vinzi adevarata reclama comerciala. Dar presa durabila si credibila nu se poate face în colaborare cu clasa politica, si încet, încet cititorii îsi dau seama de acest lucru. Comentarii?

Săptămâna 25 – 31 august 2005, numărul 148