Noapte de noapte, când orasul doarme linistit, câtiva oameni vegheaza, stau în fata unor telefoane, atenti la apelurile celor în nevoie. Dispecerii politiei si ai salvarii sunt acele voci fara chip care declanseaza operatiunea salvarii de vieti. Viata nocturna a orasului e tumultuoasa, iar situatiile limita sunt la tot pasul. Fara serviciile de urgenta, viata citadina în secolul XXI este de neconceput, chiar daca aceste servicii sunt înca departe de cele din „lumea civilizata”.

Este suficient un apel telefonic, pentru ca echipajul sa intervina. Nu de putine ori apelurile sunt false. Dispecerii trebuie sa aiba foarte multa rabdare pentru ca apelurile care sosesc pe numerele de urgenta 981 si 961 transforma dispeceratele în birou de consiliere, de informatii, sau în agentie matrimoniala. Meseria de dispecer la ambulanta, pompieri sau politie, pe lânga rezistenta la stres si la programul prelungit, presupune si un al saselea simt. Asta pentru ca operatorul trebuie sa-si dea seama, într-un timp foarte scurt, daca apelul pe care l-a primit vine din partea unei persoane care are într-adevar nevoie de ajutor, sau este doar o farsa care va pune pe drumuri, inutil, echipajele de interventie. Tocmai de aceea apelantului îi sunt cerute informatii suplimentare, cum ar fi numele, adresa exacta sau un numar de telefon. Daca cel de la celalalt capat al firului se eschiveaza în a da aceste informatii, dispecerii au un indiciu foarte clar pentru a hotarî daca este vorba despre ceva serios sau au de-a face cu glumeti. O decizie corecta poate salva viata unui om, dar dispecerii nu-si pot permite sa greseasca, de aceea de multe ori echipajele pleaca la cazuri inexistente. De asemenea, si blocarea liniei telefonice de urgenta, pentru glume proaste, poate avea consecinte tragice. Pe umerii oamenilor „de la capatul firului” apasa o responsabilitate extrem de mare care se adauga la oboseala din timpul celor 12 ore de tura, în care se pot primi în medie 40 de solicitari la care se mai adauga si zecile de apeluri false.


Am vizitat dispeceratul ambulantei într-o zi de marti. Se pare ca am adus un dram de noroc , pentru ca în acea zi a fost mai putina vânzoleala ca de obicei. Cu toate acestea, telefonul suna la intervale destul de scurte de timp. Operatorul de serviciu raspunde prompt la unul dintre apelurile primite. În receptor se aude glasul unui pusti de vreo 17 ani care îi spune ca s-a lovit la cap. „Ma doare la cap, foarte tare”. „Unde locuiti?“, îl întreaba centralista. „În Deva, pe strada Alunisului”. Deci exista suspiciunea ca tânarul se joaca cu telefonul întrucât imediat dupa ce i se cere un punct de reper pentru a gasi locatia în care se afla, care, evident, nu exista, acesta încheie conversatia adresând injurii operatoarei. Apelul este doar un singur exemplu al glumetilor care dau tot „ce-i mai bun” din ei. Operatoarea ne povesteste ca formule de genul „cât e ceasul”, „ce mai faci”, „ce ai mâncat”, sau „cum te cheama” aude frecvent la celalalt capat al firului. Telefoanele continua sa sune aducând cu ele aceleasi aberatii. La scut timp, telefonista primeste un alt telefon. Este vorba despre o femeie în vârsta, dupa voce, care, disperata, anunta ca sotul ei s-a lovit la cap. Interlocutoarea mentioneaza adresa exacta unde trebuie sa ajunga masina salvarii, numele si numarul de telefon. Este clar ca de data acesta cineva într-adevar are nevoie de ajutor. „Macar datele importante trebuie sa le aflam si noi în momentul în care cineva ne solicita. De ce întrebam? - ca multi ne spun: . Pentru ca noi sa putem tria apelurile, daca este un caz mai grav, cerem mai multe date despre bolnav, sa stim ce echipaj sa trimitem si numele solicitantului”, spune operatoarea de serviciu. Medicul de garda îsi aduce aminte despre ultima interventie care s-a dovedit a fi tot falsa. „A fost vorba tot despre un apel fals. Am fost solicitati pentru vene taiate. O urgenta majora, la care trebuia sa ajungem în timp util. Am mers, ne-am riscat viata, am trecut peste linia ferata, ca moare pacientul. Când colo, bolnavul era, de fapt, un psihopat. În momentul când a fost adus în salvare si m-am apropiat de el sa facem manevrele, a început sa traga tot, sa devasteze salvarea, sa dea cu pumnii si cu picioarele în noi. Se întâmpla, ca, noi ca medici, daca mergem în teren la solicitari abuzive, pâna la urma nu putem sa onoram adevaratele interventii”.

Unii joaca bine teatru

Pe lânga spiritul de care trebuie sa dea dovada în momentul în care „triaza” solicitarile false de cele adevarate, exista momente, în care „farsorii” reusesc sa-si joace atât de bine rolul, încât apelul pare adevarat. Spre exemplu, dispecera ne povesteste despre un apel sosit în miez de noapte de la o doamna, care, la prima vedere, a fost seriosa, si care pretindea ca este de la Manastirea Prislop, unde o tânara însarcinata are nevoie de ajutor. „Ne-a spus ca doamna este gravida si a venit la manastire sa se roage si i-a venit timpul sa nasca. A spus ca este stareta de la manastire. Ne-a dat si numele si un numar de telefon. Merg colegii nostri de la Hateg si au fost pusi într-o postura proasta, pentru ca nu au gasit nimic. Era un apel fals. Din nou, o masina a fost blocata aiurea”.

Alerte „arzatoare” si la pompieri

Teoretic, numerele de urgenta ar trebui folosite doar de cei care au nevoie de ajutor. Numai ca este suficienta o jumatate de ora, petrecuta în dispeceratul Grupului de Pompieri „Iancu de Hunedoara” pentru a ne lamuri de contrariul acestei reguli. Aici numarul apelurilor false înregistrate pe o singura tura este mult mai mare decât la salvare. Operatorul de serviciu ne spune ca media pe 24 de ore este de cinci sau chiar sase sute de apeluri false. Sunt zile în care se înregistreaza si peste o mie(!). Pompierii ne povestesc ca sunt terorizati de o „clienta fidela” a lor care a depasit toate recordurile. În 17 august, între orele 9 si 11, femeia a sunat de 182 de ori. Deja dispecerii cunosc numarul 0743.278. 6..… „Vorbeste trivial. Ne face în toate felurile. Noi am descoperit cine este persoana asta. A fost si amendata, dar se pare ca nu o intereseaza. Suna în fiecare zi; si astazi a sunat cam de vreo 11 ori. Degeaba încerci sa-i explici la om ca aceasta linie este pentru situatii de urgenta, speciale, unde lumea are nevoie de noi; nu-l intereseaza si începe sa ne faca în fel si chip. La un incendiu, daca întârziem un minut poate ca nu e atât de mult, dar atunci când exista o interventie la o descarcerare, unde o secunda conteaza când e vorba de viata omului, se pune problema ca omul respectiv care suna contribuie la decesul persoanei”. Pompierii mai spun ca un numar mare de telefoane false vine de la centrele de plasament pentru ca la celalalt capat al firului se aud glasuri de copii. „Normal, ca daca sunt lasati nesupravegheati, suna la noi”. Cele mai multe telefoane de acest gen sunt primite noaptea si de la telefoane publice sau telefoane mobile. Pompierii îsi aduc aminte de cele mai paguboase alarme false. Anul trecut, un barbat a anuntat ca la „Izvor” este un incendiu. „Nu stiam la care Izvor, am plecat de la Deva la Izvorul Rece si au plecat de la Orastie la Izvor. Si am fost degeaba, pentru ca solicitarea preluata a fost falsa”.

Comentarii?