Replici cu sclipici, vorbe de duh cu duiumul, ironii piperate, cuvinte spuse direct de la obraz si „amabilitati” malitioase. Totul se petrece într-un dialog initiat de curând pe scena publica de catre doua personaje de reala si netagaduita importanta pentru poporul mioritic al zilelor în curs. Doi oameni de stat, familisti de cariera si lideri post-decembristi care se iubesc ca ochiul si sarea, dar care nu ezita nici o clipa sa se gândeasca unul la celalalt. Pentru ei, gestul conteaza, pentru noi, însa, si termenii în care o fac. Unul a fost prim-ministru. Celalalt este presedinte. Unul a pierdut ciolanul suprem în decembrie anul trecut. Spre deosebire de el, celalalt si-a adjudecat halca de cotlet, cu nesat savurata, exact în aceeasi perioada. Doua nume si un tandem nesincron. Adrian Nastase si Traian Basescu. Pe de o parte PSD, iar pe de alta PD si (chiar) PNL.




În nomenclatorul limbajului de lemn, patentat de parintescul regim comunist, ne-am fi referit la ei ca la doi „titani de nespusa anvergura”, ca la doi „tatuci iubitori”, deplin îngrijorati de soarta obstei de deasupra pastorita sau, de ce nu, ca la „vesnic veghetorii la bunul mers al patriei, poporului”. Pastrând proportiile furnizate de cadrele realitatii de moment, nu ne-am permite nici în ruptul capului asemenea profanare a personalitatilor celor doi maiastri sefi de clanuri politice. Istoria recenta (mai exact a ultimei saptamâni) îi proiecteaza însa pe fiestecare gârbovit sub povara unor probleme, s-o recunoastem si sa nu fim rai, majore. Despre ele, însa, ceva mai târziu. Dialogul celor doua personaje decurge însa spre o cearta mult lipsita de caracterul strict al unei polemici. În masura în care vor ramâne simple cuvinte aruncate în eter, printre frazele suculente servite reciproc de Nastase si Basescu se strecoara fara jena doar reprosuri cu iz electoral si atât. Aerul deloc sobru al manierei în care ele sunt spuse denota specificul mioritic al „vorbitorului” la care se exprima politicienii de frunce ai tarii. Îi dezbina patru benzi. Doua într-un sens, doua în altul. În cauza este celebrul „Coridor IV Paneuropean”, iar la mijloc zac în tacere niste sute bune de kilometri de autostrada tot mai inexistenti. „Guvernul anterior a batjocorit ideea de coridor paneuropean. A vrut sa duca autostrada la Cornu”. Asa tuna Traian Basescu acum câteva zile vis-a-vis de modul în care predecesorii Cabinetului Tariceanu au gestionat dezvoltarea infrastructurii de transport rutier în tara noastra. Unde au fost blocajele exacte care au si condus la o situatie atât de aspru înfierata, nu am auzit totusi. Cu atât mai pacat în conditiile în care chestiunea miroase rau a penal. Codul Penal. Aluzia este însa clara. Persoana, desi absconsa de nepronuntarea numelui sau este, iarasi, usor intuibila. Initialele A. N. sunt demult reperabile prin prisma unor cuvinte cheie gen „patru-sapte case” sau, cum este acum cazul, Cornu, gaini, oua si numaratul lor. Replica a venit prompt din partea celui luat la tinta. Cliseul intuibil la care putea apela Adrian Nastase era deja umed. Valurile se anuntau cu spume. Când au ajuns la tarm, s-au spart fioros si au lovit cu deosebita putere neprihanita plaja, spalând nisipul fin din apropiere. „Fiind marinar, dânsul a circulat mai putin pe drumurile patriei. A circulat, în ultimul timp, mai mult cu elicopterul”. Sunt propozitiile pe care le-a întors presedintelui tarii fostul premier Adrian, baron de Nastase. Ironia este clara. Sensul este si el, în cele din urma, destul de evident. Omul (Basescu – n. r.), desi vorbeste despre strazi, este un obisnuit al apelor, ar suna spusa nastasiana. Incompetenta cu carul si expansivitate prezidentiala nesustenabila, daca ar fi sa ne exprimam în termeni ceva mai pretentiosi. ai totusi, ex-ul de la Palatul Victoria pune pe acelasi cântar trei elemente de baza, spuneau anticii, ale lumii: apa, pamânt si aer... Doar focul mai lipseste, dar acesta chiar ar fi în contradictie cu specialitatea acvatica a presedintelui de stat. Fiecare se lanseaza, însa, în discutie tarat de trecutul sau mai mult decât prezent. Adrian Nastase înca sufera de pe urma socului de a-l seconda abia pe mediatizatul „prostanac” de basm, dupa ce îndelung se amagise ca stejarul în umbra caruia va mai înflori un sezon se va numi Ion Iliescu. Frustrarilor deja notorii ale executivului Partidului Social Democrat li se adauga recentul scandal al poetului razvratit si la fel de neînteles precum originalul al carui epigon este, Mihai Eminescu. Sub un pseudonim îndeajuns de celebru, distinsul anonim atotstiutor a pus pe piata vraful de stenograme si a trecut la amenintari directe si santaje lipsite de perdea, dar cu dihis si umor involuntar nominalizate. PSD-ului i-a fost înmânat fara sa crâcneasca postul de tinta oficiala, oaresice fosti ministri ai formatiunii dau acum cu subsemnatul pe la partid, iar marele Adrian al politicii românesti s-a pus cu burta pe cartea de dezmintiri. Stres cât cuprinde, situatii delicate administrate cu picatura în regim de frecventa zilnica si rafuieli încruntate câta frunza, câta iarba. Înclestarile politichiei nu sunt deloc facile. Îl mai urmaresc si câteva sute de kilometri de autostrazi aflati înca în faza clasica a liniilor trasate pe hârtie sau frumos desenate într-un program inocent de calculator si ne dam seama ca pielea politica a lui Nastase s-a cam umplut de cosuri zilele acestea. Vom vedea în ce fel tratamentul necompensat pe care cauta sa si-l administreze va avea si efectul scontat. Stimatul nostru prezident de tara nu este nici el mai coplesit de acalmie. Traian Basescu nu a apucat înca sa-si curete noroiul de pe cizmele prezidentiale de cauciuc, ca are parte de noi revarsari furioase de ape. Noi victime, alte pagube si cheltuieli serioase apasa bugetul deja secatuit de atâtea precipitatii si viituri. ai sezonul specific acestor fenomene nici nu a început înca în mod oficial. A mai avut si un pod preferat pe care l-a tot vizitat pe timpul reabilitarii, dar, tragedie. Cu utilajele înca sfredelind pamântul lânga el si turnând betoane în cofraje, puntea buzoiana de la Maracineni si-a dat a doua oara obsetscul sfârsit. Probabil, apelor care l-au mai cotropit o data li s-a mai adaugat si surmenajul produs de vizitele dese ale înaltului ocupant din jiltul masiv de la Cotroceni. Viata grea pentru infrastructura. Dar, domnul Basescu trebuie sa se debaraseze de sentimentalismele aferente marilor pierderi prin care trece omul în viata si sa-si vada de nenumaratele alte treburi care îi aglomereaza agenda. ai are cu ce-si ocupa timpul. Gândul fuziunii celor doua partide ale Aliantei (afirmative) DA îl pune pe gânduri. Când Boc zice „hais”, Tariceanu spune „cea”. Când micul la stat presedinte peste democrati din PD spune fuziune, primul ministrul în exercitiu peste tara si liberali pronunta refuziune. Cât despre perspective si perceptii politice asupra mai-marilor grupuri parlamentare din Legislaivul european, opiniile celor doi pornesc aproape din acelasi punct, dar nu se mai întâlnesc niciunde. Distinsi lideri, distinse declaratii, stinse sperante de parcurs comun. Realitatea de dupa bate filmul campaniei electorale. Interesul poarta fesul fiecaruia dintre locutori, iar schemele politice ale acestora dau eroare când sunt puse cap la cap. Treaba merge, însa, înainte. Scena politica nu hiberneaza cu siguranta în acest sfârsit nostalgic de vara. Discutiile si disputele par destul de aprinse. Sunt acidulate si destul de nervoase, însa tonul se pastreaza în parametri deja cunoscuti ai lipsei de decenta si atractiei fatale spre un vocabular de cafenea, lipsit total de scrupulele la care i-ar obliga onor statutul de care se bucura. De remarcat, însa, ca politicianul român traieste si îsi da în petic de oricâte ori are ocazia. Viitorul luminos se arata licentios, iar puterea de sugestie a cuvântului lipsit de eticheta este din plin speculata si aruncata în joc de cele mai înalte fete ale scenei de resort.

Comentarii?