Ani buni dupa 1990 i-am cunoscut ca pe doi boboci promitatori ai buchetului cefesenisto-fesenisto-fedesenisto-pedeserist. Au primit functiuni în stat pe masura sperantelor ce trebuiau sa le împlineasca, s-au perindat prin birourile cu staif ale guvernelor de la Bucuresti sau ale celor doua camere din parlament, au gustat cu pofta din bucatele alese strânse laolalta pe mesele încarcate ale dineurilor la care s-au înfruptat în calitate de soli peste mari, oceane si tari ai neamului carpato-danubiano-pontic si s-au strecurat continuu spre un si-mai-bine de care au devenit obsedati peste masura. Doua nume de sunet si rasunet ale stângismului baroniard din România, astazi, doi poli ai unui partid care nu mai înteleg sub nici o forma sintagma patentata de Iliescu a „sinergiei faptelor”. Adrian Nastase si Mircea Geoana, caci despre ei este vorba, au rasarit în stepa Epocii de Aur. Au încoltit cu trecerea anilor sub roua binefacatoare a primilor ani de dupa Revolutia din Decembrie 1989 si au continuat sa se înalte, paradoxal, în „lumina” prilejuita de ascensiunea umbroasa a celui mai batrân dintre copacii politicii mioritice - tot mai vesnic tânarul Ion Iliescu. Un fost sef de stat care a canalizat spre vârfurile ierarhiei doua biete suflete care s-au defulat odata cu prima îmbucatura smulsa din mâna celui care i-a zamislit politic.




Astazi, invitatie la Gradina Botanica. De ce într-un decor atât de vegetal cum nu este altul în orasele patriei, este o întrebare deloc lipsita de grabnicul raspuns. De curând, chiar foarte curând, fostul premier, sef de Cabinet în timpul domniei extensive a Partidului Social Democrat - pentru cunoscatori, PSD -, Adrian Nastase, s-a dedulcit la un limbaj care tradeaza profesionistul anonim din domnia sa. Pâna la episodul cu pricina, mintile noastre simple îl credeau un biet specialist în drept, un derutat ex-ministru de externe, un prim-ministru simandicos si un presedinte de Camera a Deputatilor. Nimic mai mult. Însa cu ocazia unui schimb incomod de replici cu superiorul sa pe linie de partid, presedintele PSD Mircea Geoana, surpriza nu fu deloc mica. Adrian Nastase mânuieste cum nu se poate de delicat metaforele si comparatiile arboricole. Pe un subiect în care nimic nu trada o asemenea ocazie, sotul doamnei Dana a reusit sa dea frâu liber imaginatiei sale creative în domeniu. Geoana a spus: Sa ne rupem de trecut, sa lasam PSD-ul lui Nea’ Nelu cu apele lui tulburi si sa mergem înainte doar noi de noi, minus câtiva. Si nu s-au pus de acord cu el. Tot Geoana, a mai grait: Sa lasam în spate mostenirea si sa ne vedem de constructie si reconstructie mai usori, mai curati, mai luminati, si mai neîntinati. Si i-au replicat sa îsi vada de treaba. Orbit de lumina reflectoarelor , acelasi Geona, pe numele mic, Mircea, a tunat: Sa ne dezrobim de desfrâul început si conceput de epoca FSN, sa tinem post negru si sa nu mai gustam din dulcele devenit amar al pastoritului iliescian. Si l-au trimis la culcare cu pilde dintre cele mai inteligente. Sa dam poporului o fata noua, cu carne noua si piele noua, sa luam aminte ca am pierdut alegeri, ciolane si chiolhanuri ravasitoare si sa ne punem pe picioare fara sa ne mai întinam cu memoria zâmbaretului sot al doamnei Nina. Unii au dat timid din cap, dar nu au îndraznit mai mult. Altii s-au abtinut de la orice fel de opinie si s-au multumit sa-si nareze în gând ceea ce cred cu adevarat. Au fost, însa, si barbati cu coate ascutite si plini de resentiment. Ei nu s-au mai retinut si au spus lucrurilor pe numele lor. Pesedisti de seama care nu ezita sa astupe acolo unde au sapat, dupa cum nici nu clipesc din ochi atunci când îsi dau seama ca trebuie sa taie acolo unde au facut tot imposibilul ca vlastarul sa creasca fara rezerve. Dintre toti, un singur nume. Dupa nume, un singur politician. Dupa vorba, dupa port, Adriaaan Naastaaase!. Adrian Nastase. Insul care a gasit cu cale sa-i spuna lui Geoana ca separarea actualului PSD de matca sa iliesciana, de trecutul glorios izvorât înca din negura primilor ani ‘90 seamana a dezradacinare fortata, a rupere din solul manos si gras care i-a fost mama, care i-a fost tata, a evadare din adevar si istorie, a „smulgere din radacini”. Exact, a smulgere din radacini. Pentru a-si expune pozitia contrara celor enuntate si dorite de contra-candidatul sau la fruncea partidului, A. N. a perorat îndelung despre cum adoptarea unei asemenea pozitii ar trimite mai degraba la soarta funesta a unui copac lipsit de radacinile care-i alimenteaza metabolismul zi de zi cu seva cea mai suculenta, cu substantele cele mai hranitoare. Copacul sanatos, opina fostul premier, este sanatos tocmai datorita radacinilor adânci si vechi cu care scormoneste cele mai profunde substraturi, trecând de insipida si saracacioasa argila. O radacina adânca mai înseamna pentru Nastase stabilitate si dintr-un alt punct de vedere, unul cât se poate de dinamic. Se explica si aflam. Doar planta ale carei ramificatii subpamântene ajung cât mai adânc rezista cu brio împotriva celor mai naprasnice furtuni. Ea se îndoaie în bataia vântului, se clatina într-o parte sau alta, se încovoaie fara încetare, însa rezista, ramâne în acelasi foc, iar la sfârsit se trezeste iarasi în picioare, la fel cum era si pe vremea când amenintarea parea înca ceva îndepartat. Si asta, spre deosebire de salcie, o nenorocita de exponenta a copacimii care, la prima furtuna, cade fara sa opuna minima rezistenta de care, la prima vedere, nu ai banui ca nu ar fi deloc în stare. De când a preluat sefia PSD, Geoana a excelat la capitolul prestatie mai mult decât îndoielnica. Iesiri în public de târgovet, încruntari necenzurate, vorbe puse într-un limbaj necizelat si adesea de un patetism care frizeaza ridicolul si derizoriul sau initiative pompieristice dictate de atacuri de panica stârnite de actiuni sau intentii ale colegilor de partid, apropiatilor lui Iliescu sau chiar ale actualei puteri. Putere care se balaceste, înca, într-o popularitate desantata. Si totusi, nu se poate sa nu observam un lucru cât se poate de evident. Sau, cel putin din ce mai ce mai notoriu. Osatura formatiunii pe care o conduce de când a preluat stafeta din mâinile încrâncenat înclestate ale tatucului Ion Iliescu se dovedeste a fi mult mai calciata decât îi parea initial fostului rafinat ambasador al României în capitala Statelor Unite. Numai în ultima vreme au fost ceva Iacobovi, ceva Hayssami, s-au perindat pe la Parchet o stimabila Stanoiu sau un plin de sine Georgescu, ambii din urma atinsi de viitura noroiasa a stenogramelor recitate de un Mihai Eminescu - pseudonim al unui cyborg defulat prin câteva apasari de taste. Partidul se clatina cu spor. Reforma interna trâmbitata de vocea lui Geoana s-a codit destul sa îsi arate chipul. Asanarea, curatirea, dezinfectarea si primenirea PSD, a politicienilor lui si viitorului care pândeste la colt ramân înca o serie de proiecte parca pe veci condamnate la amor cu hârtia pe care au fost schitate. Dincolo de hazul stârnit de comparatiile si elucubratiile vegetariene ale nostalgicului fost sef de guvern, Adrian Nastase, ramâne, însa, o chestiune de fond care ar trebui sa dea fiori celui mai înveterat optimist ca lucrurile mai au o sansa sa se schimbe în PSD-ul urmatorului viitor scurt. Propuneri de genul celor schitate de presedintele Mircea Geoana sunt descurajante pentru opozitie. Nivelul de la care contrele pe aceasta tema se vede ca pornesc nu sunt deloc de natura sa dea satisfactie nici macar spiritelor naive care se hranesc cu ideea desarta a schimbarii si reformei din sânul formatiunii. Adrian Nastase vorbea despre copaci si radacinile lor pentru a-si nuanta pozitia. În spatele cuvintelor se ascunde, însa, starea vegetativa în care s-a afundat PSD-ul exact atunci când electoratul care l-a cenzurat de la putere în noiembrie-decembrie 2004 se astepta ca detergentii sa înceapa sa fie folositi. Iliescu s-a izolat de PSD. Dar PSD-ul nu a facut-o cu adevarat în raport cu practicile pe care parintele sau le-a tolerat si chiar încurajat prin lipsa de combativitate cu care le-a tratat. Daca Geona va face într-adevar „ciocut mic” în fata vorbelor de duh rostite de Nastase, atunci Partidul Social Democrat merita sa îsi recâstige trecutul si sa îsi redobândeasca eternul sef. Nu mai stati baieti, mai trageti si un puci împotriva lui Mircica si repuneti-l în jilt pe veselul Nelutu. Macar veti face ceea ce ati învatat sa faceti.

Comentarii?