Săptămâna 8 – 14 septembrie 2005, numărul 150



Schimbare sa fie, dar sa o stim si noi!



de Stefan Ciocan


Daca nu a reusit sa scoata populatia la urne în acesta toamna, puterea încerca sa schimbe macar presedintii celor doua camere ale parlamentului. Social democratii Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase au zilele numarate în scaunele de presedinti ai Senatului, respectiv Camerei Deputatilor. Discutiile pe seama schimbarii celor doi sunt deosebit de aprinse, chiar daca, aparent, functia acestora nu este una cu implicatii majore în viata publica.



O asemenea actiune politica este inoportuna, pentru ca populatia percepe o asemenea miscare ca fiind inutila. Parlamentul a pierdut timp pretios sa-l dea jos pe un presedinte si sa-l puna pe celalalt, indiferent de numele acestuia. Din analizele facute de constitutionalisti, nu mai exista în nici un stat democratic un precedent în care sa fie schimbate persoanele din fruntea camerelor parlamentului. De regula, partidele au acceptat situatia creata în urma votului democratic. În acest moment, coalitia poate sa aiba o problema, pentru ca au aparut dispute în ceea ce priveste persoanele nominalizate. De asemenea, exista temerea ca hotarârea odata adoptata va fi infirmata de Curtea Constitutionala
Ioan Timis – PSD

Va fi un vot cu buletine de vot pentru schimbarea presedintelui , nu va fi vot cu bile, cum era înainte. Votul cu bile ramâne totusi pentru schimbarea oricarui alt membru din biroul permanent, cu conditia ca sa nu se modifice configuratia politica. Daca va fi schimbat, si sper sa fie schimbat cât mai repede Adrian Nastase, PNL-ul va da o functie de vicepresedinte PSD-ului. Eu, ca si observator la Paramentul European, am avut câteva deplasari în alte tari. Oficialii de acolo nu au înteles si nu pot sa înteleaga cum de noi suntem la putere si totusi presedintii camerelor sunt din opozitie. Este ceva ce nu pot sa înteleaga. În mod normal, daca exista o majoritate parlamentara, este normal ca aceasta majoritate sa aiba si conducerea Parlamentului. Mi se pare un lucru normal, daca avem o majoritate care practic guverneaza, ar trebui sa aiba si presedintele Camerei Deputatilor, respectiv al Senatului
Monica Ridzi – PD

Principalul argument al presedintelui Basescu si al celorlalti sustinatori ai ideii de alegeri anticipate a fost subrezimea coalitiei si a neîncrederii în cele doua partide rupte din aliante cu PSD, UDMR si Partidul Conservator. Pentru a-si arata fidelitatea fata de actuala putere, mai de voie, mai de nevoie, atât maghiarii cât si oamenii lui Voiculescu au cazut de acord sa-i sacrifice definitiv pe fostii aliati si sa le traga scaunele de sub sezut celor doi presedinti de la camerele parlamentului, Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase, alesi în functii pe vremea când prietenia dintre Alianta DA si cele doua partide marunte dar importante abia se înfiripa.


Schimbare cu probleme

Pentru realizarea schimbarii propuse era nevoie de modificarea regulamentelor din cele doua camere care prevedeau ca presedintii sunt alesi pe întreg mandatul. Deci, conform regulilor în vigoare, nu pot fi schimbati timp de patru ani. Coalitia a trecut la schimbarea regulamentelor si, chemati din vacanta, parlamentarii au propus noi regulamente care vor trece prin plenul celor doua camere. La proiectele noilor regulamente au fost aduse zeci de amendamente, în special din partea reprezentantilor PSD, care se opun vehement schimbarii presedintilor, considerând actiunea coalitiei ca fiind neconstitutionala. Liderii PSD ameninta chiar cu sesizarea forurilor internationale în legatura cu abuzul facut de puterea actuala. La rândul lor, reprezentantii Aliantei sustin ca este firesc ca majoritatea parlamentara sa numeasca presedintii camerelor si ca nicaieri în lume aceste functii nu sunt în mâna opozitiei. Pâna la urma, propunerile Aliantei cu privire la modificarea regulamentelor au trecut de comisiile parlamentare si vor fi dezbatute împreuna cu amendamentele formulate în plenul celor doua camere. Termenul limita propus de coalitie pentru schimbarea presedintilor celor doua camere este 15 septembrie si parlamentarii Aliantei sunt încrezatori ca va fi respectat.


Din culisele schimbarilor

Ideea schimbarii celor doi presedinti nu este noua. Ea a aparut imediat dupa formarea majoritatii parlamentare care sustine guvernul. Initial PC (fost PUR) si UDMR au strâmbat din nas la propunerea presedintelui Basescu. Atât PD-ul cât si PNL-ul s-au aratat de la început adeptele schimbarii. În momentul în care s-a pus problema alegerilor anticipate, schimbarea devenea inutila pentru ca oricum se configura un alt parlament. Dar cum anticipatele au cazut, s-a pus din nou pe tapet, ca o proba de fidelitate fata de coalitia de guvernamânt, schimbarea celor doi presedinti. De acesta data, pusi în fata unei alegeri transante, atât UDMR cât si PC au acceptat si au actionat ca atare, votând pâna acum, în comisii, alaturi de parlamentarii Aliantei. Cele doua functii ramase libere dupa debarcarea „odiosilor” PSD-isti urmeaza sa revina Partidului Democrat - Senatul si Partidului National Liberal - Camera Deputatilor. Daca la Senat democratii au desemnat fara prea multe dicutii pe succesorul lui Vacaroiu în persoana lui Radu Berceanu, nu acelasi lucru se întâmpla la Camera Deputatilor, unde deputatul de Hunedoara Dan Radu Rusanu lupta aprig cu fostul ministru al Culturii, Mona Musca. Aparent, Rusanu este favorit în aceasta competitie, fiind sustinut si de presedintele partidului, Calin Popescu Tariceanu. Mona Musca are la rândul ei câteva atuuri, cel mai important fiind imaginea publica mult mai buna decât cea a controversatului deputat si afacerist Dan Radu Rusanu. Un prim meci a fost pierdut de sustinatorii lui Rusanu zilele trecute când a fost ales ca presedinte al grupului liberal din Senat Crin Antonescu, cunoscut ca facând parte din tabara Monei Musca. Mai mult decât atât, surse de la Cotroceni sustin ca presedintele „nu se amesteca”, dar ar prefera în fruntea Camerei Deputatilor pe Mona Musca. De partea cealalta, nici cei doi presedinti înca în functiune nu se simt prea bine. Chiar daca declarativ PSD-istii sunt strâns uniti în jurul celor doi, presedintele grupului PSD din Senat, Ion Iliescu, nu sustine pastrarea celor doi presedinti si prefera sa primeasca în locul lor doua fotolii de vicepresedinti unde sa aseze oameni din tabara lor. De asemenea, ultimele declaratii ale lui Mircea Geoana, privind coruptii din PSD, îi vizeaza si pe Vacaroiu si Nastase si da unda verde schimbarii acestora din functiile ocupate.

Unii „da”, altii „ba”

Patru dintre parlamentarii hunedoreni s-au pronuntat cu privire la oportunitatea schimbarii celor doi presedinti. Asa cum era de asteptat, parlamentarii PSD considera inoportuna si ilegala schimbarea, în timp ce parlamentarii Aliantei abia asteapta sa-si vada instalati noii presedinti.

Cosmin Nicula – PSD:

„Opinia mea este ca acesta procedura este foarte greoaie si sunt convins ca dupa vot, daca va avea loc acest vot, presedinte la Camera Deputatilor ramâne tot Adrian Nastase. Parlamentarii cred ca sunt suficient de cerebrali sa voteze performanta, nu oportunismul. Declaratia facuta de Mircea Geoana la întâlnirea cu tinerii din partid nu-l vizeaza pe Adrian Nastase”.

Viorel Arion – PNL:

„Motivatia reala a schimbarii presedintilor este una politica, e concluzia coalitiei ca presedintii celor doua camere trebuie sa aiba aceeasi culoare politica cu majoritatea care este acum la putere. La nivelul Senatului, decizia coalitiei a fost sustinerea domnului Radu Berceanu la functia de presedinte si, impicit, postul de vicepresedinte sa revina PSD dupa schimbarea si aprobarea regulamentului. În urmatoarea etapa se va vota programul pentru saptamâna urmatoare si intentia noastra este ca pe parcursul saptamânii viitoare, respectiv pâna joi, sa votam toate cele aproape 100 de amendamente la regulament, astfel încât pâna în data de 15 septembrie sa schimbam si presedintele. Daca nu sunt suficienti parlamentari în sala ca sa treaca sau sa fie respinsa o anumita lege, presedintele poate sa duca discutiile în asa fel încât sa nu se ajunga la legea pentru care are interes, este un exemplu despre puterea presedintilor celor doua camere”.





Săptămâna 8 – 14 septembrie 2005, numărul 150