Săptămâna 8 – 14 septembrie 2005, numărul 150

CRONICA GRI

Istoria gunoaielor

de Bogdan Barbu

Un fapt iesit din comun s-a petrecut saptamâna trecuta: la usa Consiliului Judetean Hunedoara, a Agentiei pentru Protectia Mediului, a Centrului Judetean pentru Cultura, a Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane si a altor câteva institutii („comitete si comitii”) au crescut în plina zi saci cu gunoaie purtând inscriptia misteriosa „Gunoi de la Samisegetusa”. Autorul insolitului - si îndreptatitului, veti vedea de ce! - gest este Vladimir Brilinsky, redactorul sef al „Daciei Magazin”, militant al recunoasterii mostenirii dacice a românilor. Gunoiul din pungi nu a fost adunat de prin ruinele de la Sarmisegetusa, ci DEZGROPAT din situl arheologic. Nu, nu barbarii betivi de daci sau distrugatorii cotropitori romani au îngropat sticle de plastic sau conserve de tabla, ci studentii la Arheologie si profesorul lor din Cluj. Fapt absolut incredibil, pentru ca orasul din inima Ardealului trecea (acum nu mai pot folosi acest verb la timpul prezent...) drept unul dintre cele mai civilizate din tara, dar mai ales din cauza ca profanatorii - acesta e numele pe care-l merita! - sunt viitori arheologi, adica oamenii care vor trebui, prin însasi menirea meseriei lor, sa aiba grija de conservarea patrimoniului istoric national. E putin spus ca ma îngrijoreaza gândul ca asemenea indivizi vor raspunde de trecutul, de istoria României; e ca si cum ai încredinta responsabilitatea culturii nationale unor vandali. Daca ai pastrat cel mai mare din sacii cu gunoi si l-ai trimis la adresa Institutului de Arheologie din Cluj, domnule Brilinsky, jos palaria; daca nu, ma întristeaza profund omisiunea. Oricum, gestul acesta egaleaza pentru mine în intensitate pe cel al lui Victor Rebengiuc, imediat dupa Revolutie. Atunci, când pe ecranul Televiziunii Nationale se perindau fel de fel de neaveniti - cei mai multi beneficiari ai regimului comunist - în aparitii care de care mai gretoase, clamând libertatea obtinuta si eliberarea de totalitarism, marele nostru actor a pus pe masa din studiou un sul de hârtie igienica, îndemnându-i pe sleau ca înainte de a vorbi sa se stearga la gura dupa ce si cât mâncasera înainte de ’89... Se pare, totusi, ca asta e pâna la urma soarta gunoaielor: de a iesi la lumina. Fie dezgropate de unde nu ar fi trebuit sa ajunga niciodata, fie pe la televiziuni, aparute din ere obscure ale istoriei.




Săptămâna 8 – 14 septembrie 2005, numărul 150