Aflate de cele mai multe ori la marginea satelor, parca pentru a nu mai aminti locuitorilor de vremurile de trista amintire, cladirile în care, pâna în 1989, au functionat celebrele cooperative agricole de productie (CAP) si-au pierdut demult scopul pentru care au fost construite. Caderea regimului comunist a distrus si mitul muncii în comun, cu toate ca multi dintre taranii moderni sunt de parere ca un CAP nu ar strica deloc acum, date fiind costurile pe care trebuie sa le suporte agricultorii pentru a însamânta un hectar de grâu sau porumb. Cu toate ca, în multe localitati rurale din judetul Hunedoara, revolta pe care au simtit-o când s-a terminat cu CAP-urile i-a împins pe sateni sa ia barosul si sa demoleze tot ceea ce amintea de munca la cooperativa, exista suficient de multe sate în care fostele sedii, grajduri sau anexe ale cooperativelor agricole de productie, au ramas „în picioare”, ajungând sa fie valorificate la maximum de autoritatile locale, prin vânzare sau concesionare.


Pâna în 1989, satenii din judetul Hunedoara munceau la norma în peste 200 de CAP-uri, aproape fiecare sat având un astfel de loc, unde se facea agricultura comunista. Dupa Revolutie, odata cu aparitia Legii 18 din 1990, în fiecare comuna s-a constituit o comisie de lichidare a acestor CAP-uri, comisia fiind cea care, dupa ce i-a consultat pe locuitorii care au muncit la cooperativa si si-au dus acolo animalele, a decis ce se va întâmpla cu cladirile, grajdurile sau celelalte anexe ale CAP-ului. În multe locuri, desfiintarea acestei unitati de agricultura a stârnit scandaluri, deoarece fostii membri ai acesteia nu puteau sa cada de acord în ceea ce priveste viitorul proprietatilor fostelor cooperative. Unii, satui de munca, dar mai ales mânati de dorinta de distruge si amintirea fostului regim, ar fi vrut demolarea cladirilor cooperativelor, însa altii au intuit utilitatea ulterioara pe care primariile de comune ar fi putut sa o dea acestor proprietati. Dupa împartirea animalelor si a terenurilor folosite, pâna atunci, la comun între sateni, conflictele au fost aplanate de vocea majoritatii, aceasta fiind cauza pentru care, în unele localitati rurale hunedorene, în locul fostelor CAP-uri nu se mai afla decât ruine sau chiar nimic, iar în alte sate, cladirilor le-au fost gasite diverse întrebuintari. Un periplu prin judetul Hunedoara în cautarea fostelor CAP-uri te pune în fata varietatii de activitati care se pot desfasura în cladirile în care, timp de aproximativ 20 de ani, s-a facut agricultura socialista. În plus, interesul manifestat acum fata de cooperative, reînvie amintirile batrânilor de acum, tinerii de atunci, despre cum era sa muncesti „la colectiv”. De la import-export, pâna la o viitoare hala de croitorie, acestea au fost activitatile care, din 1990 si pâna în prezent, s-au desfasurat în cladirile fostului CAP din satul hunedorean Silvasul deSus. Cumparate imediat dupa desfiintarea cooperativei, fostul sediu, grajdurile si anexele acestuia au fost cumparate de la Primaria Hateg, de care apartine satul, de catre o firma care se ocupa cu importul si exportul de produse. Afacerea necesita anumite investitii la cladiri pentru a se putea desfasura în bune conditii, iar o anumita renovare a constructiilor este vizibila. Dupa câtiva ani, primii proprietari s-au reorientat, iar acest lucru i-a determinat sa vânda fostele proprietati ale cooperativei. Asa ca grajdurile în care erau adapostite animalele silvasenilor, pe vremea „colectivului”, au fost transformate si reamenajate pentru a servi altui scop. Liviu Rus, actualul proprietar al acestor cladiri, încearca sa-si construiasca o afacere aici, cumparând utilaje agricole din strainatate, pe care le pune la punct pentru a le vinde mai departe. În viitor, în fosta magazie a CAP-ului, proprietarul intentioneaza sa amenajeze o hala de croitorie, însa lipsa finantarii îl face sa vada aceasta investitie ca una de domeniul viitorului îndepartat. În aproape toate satele componente ale comunei Bretea Româna, locuitorii, fosti membri CAP, au decis, în urma cu peste zece ani, ca aceste cladiri mai pot fi folosite, iar amatorii de demolari au fost nevoiti sa se supuna majoritatii. Astfel, la iesirea din satul Bretea Strei, într-una din fostele constructii în care îsi desfasura activitatea cooperativa, functioneaza, acum, o filiala a unei cunoscute firme de constructii din judetul Hunedoara. La câtiva metri, în magazia CAP-ului, e plin de rumegus si de busteni, iar de doi ani, acolo îsi desfasoara activitatea un gater. Singurele care si-au pastrat vechea întrebuintare sunt grajdurile. Acestea arata la fel ca pe vremea cooperativei, cu toate ca au fost cumparate de câteva familii din sat, care îsi tin aici vacile. Primarul comunei Bretea Româna, Aurica Guse, îsi aduce aminte de anii când muncea, cu norma, la CAP, la fel ca toti ceilalti locuitori. „Majoritatea barbatilor lucrau la combinatul siderurgic din Calan, iar autobuzele care îi duceau la serviciu erau ticsite. Dupa ce veneau de la munca, toti mergeau la CAP, sa-si faca norma la animale sau la câmp”, povesteste primarita. Aceasta se bucura pentru ca, în cea mai mare parte a satelor care apartin de aceasta comuna, constructiile fostelor cooperative agricole de productie nu au fost demolate, activitatile care se desfasoara aici fiind foarte variate. În satul Vâlcele Rele, sediul fostului CAP a ramas în continuare la primarie, în interiorul acestei cladiri fiind o sala foarte mare, pe care oamenii ar vrea sa o amenajeze pentru a fi folosita la diverse evenimente, cum ar fi nuntile. Nu acelasi lucru se poate spune despre grajdurile fostei cooperative din aceeasi localitate, care au fost demolate, iar satenii au luat tot ce a mai ramas din cladire.


Mai multe firme cu diverse profile si-au facut sediul în constructiile fostului CAP din Bacia. Imediat dupa anul 1990, cladirile au fost vândute de catre primarie, comisia de lichidare luând hotarârea de a pastra proprietatile cooperativei în starea în care au fost. Totusi, scandalurile izbucnite între sateni, dupa desfiintarea CAP-ului, au dus la demolarea tuturor cladirilor acestuia, în satul Totia. În Petreni, o firma privata a cumparat una dintre cladirile cooperativei, pentru a deschide acolo o fabrica de cherestea, în fostul grajd sunt crescute în continuare animale, iar în imobilul care a fost sediul CAP-ului locuieste o familie din sat, care a cumparat cladirea imediat dupa anul 1990. În satul Tâmpa, fostele proprietati ale CAP-ului se afla imediat în apropierea soselei, însa privelistea este diferita în functie de cladire. În fosta magazie a cooperativei se afla un sediu de firma, italiana, daca ar fi sa ne luam dupa steagul care flutura la intrare. Grajdurile, sau „maternitatea” cooperativei, cum îi spun satenii, se afla înca în proprietatea Primariei Bacia, fiind folosita drept depozit. În cea mai jalnica stare este cladirea în care functionau odata birourile CAP-ului si care, imediat dupa anul 1990, a fost cumparata de Vama Deva. Timp de multi ani, constructia nu a fost folosita în nici un fel, decât ca si groapa de gunoi, degradându-se continuu, din cauza neglijentei proprietarilor. Din acest motiv, conducerea primariei a solicitat trecerea cladirii în patrimoniul Consiliului Local Bacia, pentru a fi, cumva, folosita. Constructia apartine acum administratiei locale, însa, având în vedere starea în care se afla, e greu de crezut ca va mai fi utilizata cândva. În satul Strei - Sângeorgiu, apartinând de orasul Calan, întâlnim o situatie mai putin obisnuita, în ceea de priveste proprietatile fostului CAP. În urma cu aproximativ 40 de ani, aici, cooperativa agricola de productie a fost înfiintata pe terenurile unei familii din localitate. Parintii Melaniei Hordescu au continuat sa locuiasca într-o casa lânga CAP, însa, din cauza faptului ca pe hol se depozitau saci cu azotat, peretii casei s-au degradat, iar familia a trebuit sa se mute în alta parte. Din vechea locuinta a acestora au mai ramas, acum, doar doua ziduri darapanate. Imediat dupa desfiintarea CAP-ului, Melania Hordescu a obtinut titlul de proprietate pe suprafata de aproape doua hectare, unde a functionat cooperativa, si a cumparat cu 400.000 de lei, în 1990, si cladirea care a servit drept sediu „colectivului”. Femeia nu foloseste cladirea decât pentru a adaposti o closca cu pui, iar daca ar primi o oferta, spune ca ar vinde-o. Pe acelasi teren al Melaniei Hordescu se afla si fosturile grajduri ale CAP-ului, care au fost cumparate de un om de afaceri din Calan. Cu toate ca detine o proprietate, însa nu si terenul de sub ea, acesta nu s-a sinchisit deloc ca macar sa discute cu femeia, pentru a solutiona cumva conflictul creat. În plus, pe acest teren se afla si numeroase cocine de porci, iar detinatorii acestora se poarta de parca animalele ar creste pe tarlaua lor. „Chiar m-au amenintat ca-mi dau foc daca încerc cumva sa-i scot de pe terenul meu. Eu ce sa fac? Nu am bani de judecati, nici cu ei, nici cu altii. Cu ce sa platesc judecata? Cu pensia mea de un milion de lei?”, afirma Melania Hordescu. În plus, pe lânga ocupantii abuziv, terenul fostului CAP este plin de mizerie si ramasite ale constructiilor care au fost demolate dupa desfiintarea cooperativei. Femeia nu-l poate folosi nici macar pentru a cultiva acolo câteva legume.

Comentarii?