Dupa 15 ani în care nu au fost deranjati de la îndeletnicirile lor lucrative, ”mogulii„ presei românesti sunt prezentati opiniei publice în toata monstruozitatea lor. Centrul Român pentru Jurnalism de Investigatie (CRJI) a dat publicitatii o ancheta în care este facuta o radiografie a presei din decembrie '89 pâna în prezent. În ancheta sunt prezentate 12 persoane care stau la ”temelia„ unor importante institutii media si care s-au îmbogatit din afaceri mai mult sau mai putin curate facute din postura de formatori de opinie. Cât sunt de curati si cinstiti primii sase din cei 12 patroni de publicatii care se vor ”câinii de paza” ai democratiei reiese din fragmentele anchetei jurnalistilor de la CRJI, pe care le prezentam în continuare. Radiografia urmatorilor sase ”dinozauri„ ai presei românesti o vom publica în editia de saptamâna viitoare.

Scandalurile care au zguduit presa scrisa centrala începând cu anul trecut au fost interpretate în fel si chip. Putini sunt cei care stiu si admit ca România Libera, Evenimentul Zilei si Adevarul au fost tot atâtea episoade de puternice ciocniri de interese, cu importante mize financiare. Fostii patroni obisnuiti în practica sa exercite o dubla functie, de manager economic si editorial, au simtit ca sunt pe cale sa-si piarda puterea si au reactionat violent. Am asistat de fapt la veritabile demonstratii de forta, zvârcoliri ale dinozaurilor media. Motorul acestor manifestari este o stare de fapt tinuta sub tacere si pe care v-o prezentam în premiera. În ‘89 libertatea presei a fost câstigata, dar la scurt timp acaparata de un grup restrâns de ”fosti„ – în marea lor parte fosti ziaristi din timpul comunismului. Astfel libertatea presei a fost folosita si abuzata de-a lungul ultimilor 15 ani pentru câstigurile personale ale câtorva gazetari. Dinozaurii sunt 12 personaje care au creat institutii media imediat dupa schimbarea regimului comunist. Ne-am concentrat numai asupra celor 12 dinozauri – din care 10 au fost jurnalisti în presa comunista – încercând sa vedem cine sunt cei care au influentat decisiv felul în care s-a dezvoltat mass-media în România post-comunista. Ei au creat modele de comportament atât în presa centrala, cât si în cea locala. Ei au format jurnalisti, tineri gazetari care le-au calcat pe urme, persistând în greselile maestrilor. Totodata, ei formeaza un corp de vectori de opinie, care se protejeaza sau se ataca reciproc dupa vremuri si interese, si care au reusit sa acapareze si sa-si împarta spatiul public românesc. Daca va imaginati ca un director de cotidian în România este doar un gazetar talentat care toata ziua scrie articole si coordoneaza o echipa editoriala, va înselati. Ei bine, timpul dinozaurilor este împartit între îndatoririle editoriale si nenumarate alte afaceri. Unele sunt legate de domeniul presei. Altele nu au nimic de a face cu gazetaria. Si în sfârsit, majoritatea gazetarilor s-au legat de-a lungul timpului de diversi oameni de afaceri dubiosi, care le-au finantat proiectele editoriale sau le-au pompat publicitate pentru a nu fi deranjati de eventuale investigatii jurnalistice.


Debuteaza în '68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In ‘71 are de ales între a continua o cariera în universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine în ‘74, când este numit redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. În '79 este numit redactor sef adjunct pentru cultura la Scânteia Tineretului. In '87 reuseste sa ajunga redactor sef la revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si în timpul Revolutiei. În 17 ianuarie '90 este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista Expres. În paralel, tot în ianuarie, pune bazele primului ziar privat – Observator. Devine redactor sef la Expres si în ascuns produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de mii de exemplare. Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati în jurul lui Iliescu, si linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef. Astfel a aparut în '92 Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din România. Dupa plecarea de la Evenimentul Zilei, Cristoiu a pus umarul din punct de vedere editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti. În afara de actiunile pe care le-a detinut la trustul Expres, Ion Cristoiu mai este actionar la înca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura Evenimentul Românesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care detine actiuni în valoare de 300 de milioane, a fost înregistrata în 1999 si are un actionariat mai aparte: Din cei 5 actionari, alaturi de Cristoiu apare ca majoritar Sorin Ovidiu Vîntu si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si Gheorghe Ratiu (fostul sef al Directiei 1 a Securitatii, colonel în rezerva).


A debutat, la terminarea liceului, într-un ziar local din Braila, în '59. A lucrat la o revista studenteasca în Galati – Amfiteatru . Înca din '70 lucreaza la România Libera, de unde nu pleaca decât pentru un ”sejur„ în închisoare. De ce? Pentru ca la sfârsitul lui ‘88 scoate un ziar ilegal, ”România„, iar în ianuarie '89 toti cei care au participat la editarea ziarului sunt arestati. Imediat dupa 22 Decembrie '89, preia conducerea ziarului România Libera, care forteaza privatizarea la 3 luni dupa Revolutie. Recurge la o formula inedita – mai multe intreprinderi mici, formate din câte 20 de oameni, se puteau asocia în interiorul unei societati de stat. Legat de participarea lui Bacanu în alte afaceri, acesta ne-a declarat: ”Eu nu am alte afaceri, si nici altii din conducerea ziarului„. Si totusi l-am gasit pe lista de actionari sau administratori la 5 firme: Aflux Publiprod, productie cinematografica si filme, printre altii alaturi de Bogdan Ficeac si Serban Bubenek Turconi (fost consilier municipal Bucuresti, fost presedintele al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, candidat la Camera Deputatilor din partea PNTCD); Libera SA, fabricarea de produse alimentare unde este doar presedinte al Consiliului de Administratie; iar la Societatea ”R„ este actionar alaturi de alte patru firme din România si Italia; Perfect Press, fara obiect de activitate declarat, societate formata dintr-o firma româneasca si una olandeza, la care este unic administrator; Societatea ”R„ care tipareste România Libera, unde în acte apare si ca administrator al carui mandat a expirat în februarie 2004; Rodipet, fosta societate de stat de distributie de presa scrisa, preluata de cei doi frati Awdi, libanezi cu cetatenie americana, unde apare ca administrator începând cu jumatatea anului 2004. Debuteaza în presa în '74, la terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, între '74 si '80. Promoveaza catre Scânteia Tineretului si între '85 si '89 semneaza în revista Flacara. Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o ascensiune fulminanta în domeniul afacerilor, în ultimii 15 ani. El detine în România actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si câstiguri importante, dupa ce si-a vândut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza Evenimentul Zilei. Alfa Cont, o firma importanta din care detine 60 % si care se ocupa cu monitorizarea publicitatii în mass-media. Expresiv SA, unde mai detine numai 7 % si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv, Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la Bucuresti. Nistorescu mai este administrator la firma Info Presa Româna (care se ocupa cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si actionara la Amerinvest, societate creata în 2004 si care se ocupa cu administrarea imobilelor. Nistorescu detine 3 % din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Developpment International România). Urmeaza un pachet important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu detine înca din 1994 10% din firma TBWA Bucuresti, companie care detine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si Tequila România, înfiintate între 2000 si 2005.


A debutat ca ziarist în '70 la revista Amfiteatru fiind student în anul I al Facultatii de Drept. Rosca Stanescu a recunoscut public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate, cel putin în ceea ce îi privea pe studentii straini din Bucuresti. Dupa `90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca în redactie a ziarului România Libera, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Are mâna libera la angajari si de aceea primeste pentru prima oara porecla ”Nasul„. Coordoneaza în `93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvânt, care se stinge la fel de repede precum a început. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu, pentru care face angajari în parcarea din fata Casei Scânteii si îsi consolideaza porecla de Nasul. Mihai Bacanu de la România Libera îi propune sa scoata împreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru România Libera si 2% pentru Nasul. În scurt timp România Libera îsi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vândut în cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vândut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare în momentul de fata: Ziua, Gardianul, Averea si gestioneaza mai multe proiecte editoriale. ”Am pornit pe nimic si în 10 ani mi-am vândut actiunile pentru 3 milioane de euro„, a declarat Nasul. Într-adevar, Rosca a pornit de la statutul de reporter la România Libera, în 1990. Acum este un prosper om de afaceri, care gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme în România. Sapte dintre ele au legatura cu presa. Este vorba de Ziua Srl, unde si-a vândut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vânzare a presei scrise ”Acces Press„ iar în CA se gasesc nume sonore ale media din România. Mai detine procente în agentia de stiri ”Rusia la zi„, la ”Ziua de Constanta„ si în tipografia ”ESOP Omega„. Urmeaza opt firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).


A debutat în presa în '71, la Sportul. În '77 s-a mutat la Scânteia iar în '89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nici o problema cu regimul si presa comunista. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie. Dupa trei luni a înfiintat Sport Star, un ziar care a esuat. În toamna lui '90, Adrian Sârbu l-a chemat sa faca împreuna Curierul National. Au fost sase jurnalisti cu câte cinci procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5 %. În '92 toti si-au vândut actiunile catre Paunescu, în momentul în care Sârbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare. Dupa Curierul National, Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Româna si saptamânalului Tara. În final a îngropat cele doua proiecte si în ultimii ani a realizat cotidianul ”Independentul„. Principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani, detine actiuni în cinci companii legate de domeniul media, însa nu se bucura de actonari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este ”Trustul de presa CROM„, se ocupa cu editarea ziarelor, însa are ca actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decât atât, trei din cinci actionari ai firmei care detine majoritatea actiunilor în CROM, au aparut în materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale pentru evaziune fiscala. O alta initiativa privata a lui Horia Alexandrescu, este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, patron al Prima TV si implicat în diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru în consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti câtiva dinozauri ai presei românesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor. Dumitru Tinu a debutat si si-a încheiat cariera de jurnalist în cadrul aceleiasi redactii: Scânteia – devenita apoi Adevarul. El a început sa lucreze în redactia ziarului Scânteia în '62, la terminarea Institutului de Limbi Straine. S-a îndreptat catre departamentul de Externe si s-a specializat pe acest domeniu. Cel putin un deceniu el a functionat si pe postul de expert în politica externa a României. În acei ani, scria referate, chiar luari de pozitie si cuvântari ale mai-marilor vremi. Din postura de simplu redactor, Tinu a ajuns sa conduca ziarul Adevarul si pentru un timp a fost presedintele Clubului Român de Presa. Activitatea lui Dumitru Tinu în domeniul privat a fost destul de restrânsa, dar bine tintita. Dupa moarte a lasat ca mostenire o avere impresionanta pentru un simplu gazetar, chiar cu functii de conducere. El aparea ca actionar alaturi de mai multi colegi de la Adevarul la o firma de publicitate înfiintata înca din 1991 – Colosal Import Export. La fel, aparea actionar la firma Ecopress Marul de Aur, firma care opera cazinoul ”Marul de Aur„ de pe Calea Victoriei. Si nu în ultimul rând, Tinu a ocupat începând cu martie 2001 o functie în consiliul de administratie al Societatii Companiilor Hoteliere Grand, firma care opereaza hotelul Marriott. Toate acestea în timp ce conducea din functia de director cotidianul Adevarul unde achizitionase de-a lungul anilor pachetul majoritar de actiuni.

Comentarii?