Le priveste cu mândrie si din când în când mai aranjeaza câte una pe panoul special. Au diferite marimi, sunt colorate, reprezinta diverse domenii; de mai bine de douazeci de ani, insignele sunt pasiunea vietii lui. A lui Miron Rebedea, de 73 de ani, din Petrosani, fost inginer topograf. Istoria placerii sale de a colectiona aceste obiecte îti este povestita de hunedorean cu zâmbetul pe buze, în mijlocul panourilor pline de insigne, care sunt expuse la Târgul Colectionarilor. Desi este bolnav de microbul colectionarii, Miron Rebedea vrea sa împarta si cu altii, la fel de suferinzi, obiectele pasiunii sale. Însa generozitatea priveste doar insignele pe care, de-a lungul timpului, barbatul le-a adunat în mai multe exemplare.

Sport, vânatoare, medicina, Cruce Rosie, aviatie sau social-politic, acestea sunt doar câteva teme pe care petrosaneanul Miron Rebedea le-a adunat, sub forma de insigne, în colectia sa. Privindu-le asezate pe o tesatura fina ca si catifeaua, acestea îti iau ochii cu stralucirea si culorile lor. Asta se întâmpla doar în cazul unui necunoscator, care nu are idee despre valoarea sau istoria acestor insigne. Ceilalti, colectionari mai mult sau mai putin înraiti, sunt atrasi de forma, vechimea si mai ales de dorinta de a fi ale lor. Miron Rebedea ma trezeste si pe mine, membra a clubului de necunoscatori, din contemplarea pieselor din colectia sa. Doar jumatate din ele se afla asezate pe masa. Cele care, aduse de noroc si atrase de mirosul banului, au ajuns pe panourile barbatului, în mai multe exemplare. Pe acestea batrânul le tranzactioneaza la târg, cu alti colectionari, le da la schimb sau le vinde la preturi de nimic, însa numai „celor care stiu ce cumpara, nu speculantilor”. Celelalte, unice pentru Miron Rebedea, sunt pastrate la loc sigur, fiind scoase din ascunzatoare doar pentru a fi aratate, admirate si dorite de altii sau pentru a fi lustruite regulat. Îmi iau ochii de la insignele stralucitoare, pentru a ma uita la… alta insigna. Miron Rebedea îmi pune cu mândrie, în palma, o piesa. Albastra. „Colectia inginerului Miron Rebedea” scrie pe ea si îi înteleg mândria. „Uite, sa îti explic ce-i cu toate aceste obiecte, care apar pe insigna. Cele doua ciocane simbolizeaza mina, pentru ca eu acolo am lucrat, teodolitul semnifica meseria pe care am avut-o, cea de inginer topograf, cele doua albine, o alta pasiune a mea, apicultura, iar Poarta Sarutului si Coloana Infinitului, originile mele de oltean”. Sunt cucerita de batrân si abia astept sa-i ascult povestea. Insigna ramâne la mine. Cadou.


Nascut în satul Voitesti, judesul Gorj, Miron Rebedea se mândreste cu faptul ca este originar din aceeasi localitate cu marele geolog Ion Popescu Voitesti, „cel care a lasat în urma documente importante despre minele de carbune din Oltenia si despre sondele de petrol”. Spre deosebire de alti colectionari, care au mostenit genetic aceasta pasiune, sau le-a fost cultivata înca din copilarie, petrosaneanul Miron Rebedea a fost îmbolnavit la maturitate de acest microb. „În 1982, pe când lucram ca inginer la mina, aveam mai multi subalterni care colectionau insigne. De multe ori, s-a întâmplat sa ma roage sa le dau liber sau sa îi las sa plece mai repede acasa, pentru ca se grabeau la expozitii sau la târguri din astea de colectionari. Le-am înteles pasiunea si nu i-am refuzat niciodata. Drept multumire, cred, dupa câtva timp, m-am trezit ca mi-au facut un panou plin cu insigne social-politice, mai bine zis de partid. Atunci, a început totul”, povesteste Miron Rebedea. Panoul primit cuprindea, la fel ca majoritatea panourilor speciale, de colectionar, aproximativ 150 de insigne. La început, spune batrânul, nu prea a înteles el cum sta treaba cu aceste obiecte, ce valoare financiara sau istorica au, însa, ajutat si molipsit de la colegii sai de munca, si-a dat seama, în final, ca nu mai are scapare si ca micutele piese din metal auriu îi vor sta alaturi toata viata, îi vor cere atât dragoste, cât mai ales bani.


Dupa câtiva ani de colectionare împatimita, timp în care facea economii „la sânge” din salariul sau pentru a putea sa-si completeze colectia, Miron Rebedea a ajuns presedinte al sectiei de la Petrosani a Societatii de Numismatica din Bucuresti, sectie care a fost înfiintata în anul 1972. Odata aparuta aceasta sectie, colectionarul petrosanean a gasit numeroase ocazii de a-si expune colectia de insigne, iar pozitia de presedinte i-a permis sa se implice si sa dea o noua directie activitatii acestei institutii. „Am participat tot timpul la expozitii si de fiecare data am plecat acasa cu câte un premiu. Am un dulap plin de cupe, de la expozitii. Nu am ocupat doar locuri pe podium, ci am luat si mentiuni. În plus, mi-am îmbogatit colectia, pentru ca, la fiecare expozitie era scoasa câte o insigna, dupa o anumita tema. În total au fost vreo 26 de teme, de la sport, vânatoare, medicina, pâna la aviatie sau minerit”, afirma colectionarul. Ochii îi stralucesc sub palarie, zâmbeste, iar eu am, din nou, o problema cu colectia expusa pe masa de la târg. Ghicindu-mi parca gândurile, un coleg de breasla al lui Miron Rebedea se apropie si uita de el în fata insignelor. Este interesat în special de piesele din gama „drumetilor veterani”. Vreau explicatii, iar batrânul colectionar, mirat putin, dar întelegator, stie lectia „pe de rost”. Aceste insigne au fost scoase de Clubul Montan <>, din care face parte si Miron Rebedea. Aici, sunt adunati câteva zeci de batrâni (de aici numele de veteran), mari amatori de drumetii pe munte. „În fiecare an, acest club organizeaza o expeditie, ca sa spun asa, într-o anumita zona montana, iar cu acest prilej este scoasa si câte o insigna. Pe fiecare dintre ele este reprezentata floarea specifica acelei zone. Pâna acum, au fost scoase mai multe variante, pe care le am în colectia mea. Unele sunt în dubluri, de aia le vedeti aici, pe panou, la târg”, spune zâmbind batrânul colectionar.

Hard diskul din piept, plin de iubire

Zece mii, douazeci de mii? Miron Rebedea se scarpina în cap, misca din nas si pare putin încurcat. Oare câte piese are în colectie? Nu se da batut si, pentru ca tine neaparat sa-mi raspunda la întrebare, începe sa socoteasca, în minte, insignele, în functie de numarul panourilor pe care le are acasa. Peste doua sute. Iar având în vedere ca pe fiecare panou sunt „împlântate” cel putin o suta de insigne, calculul e simplu, cu toate ca rezultatul va fi unul aproximativ. „Pai, sa spunem ca am circa 15.000 de insigne. Nu sunt multe. Altii au dublu sau chiar triplu. Am un stup în cap, asa cum spune sotia mea, nu o goanga, ca altii. Stie ea ce stie”. Toate insignele îi sunt la fel de dragi, însa are o strângere de inima când îsi priveste colectia de piese inspirate din apicultura. Are doua panouri cu astfel de insigne, iar preferinta lui pentru ele este justificata si de faptul ca, în tara, nu mai sunt exemplare ca ale lui. Multi colectionari i-au oferit o avere pentru a pune mâna pe ele, însa ce-i în inima nu se poate vinde. Iar inima lui Miron Rebedea e ca un hard disk, cu o mare capacitate de stocare. În ea încap, pe lânga dragostea pentru familie, meserie si colectia de insigne, înca câtiva megabytes de pasiune pentru mai mult de o suta de medalii, tot atâtea decoratii si sapte stupi, plini cu albine harnice. Aceasta pasiune a crescut de-a lungul timpului, iar la 73 de ani, Miron Rebedea pare coplesit de ea. Însa nu vrea sa renunte la ea, ba chiar o cultiva în continuare, hranind-o din venitul sau de pensionar. Pentru ca insignele, medaliile si decoratiile sunt amintiri de care nu se poate desparti, fara sa renunte la o parte din viata sa.

Insignele de aviatie apar în mai multe exemplare în colectia hunedoreanului

Comentarii?