Intram printr-o curte îngusta, taiata în doua parti de o alee destul de lata, de ciment, ce duce la cele trei trepte din fata. Scara, de o parte si de alta, este marginita de flori si iarba. În linistea deplina care domneste înauntrul încaperii, un batrânel rosteste o rugaciune în ebraica. Foarte aproape, pe o bancuta, stau doua femei cu privirea atintita spre chipul celui care, cu întelepciune în glas, rosteste ruga. În jurul unei mese, amplasate în mijlocul camerei, stau vreo cinci credinciosi. Fiecare tine în mâna o carte, pe coperta careia sunt inscriptionate litere ebraice. În odaia alaturata, printre mobilierul cumparat în timpuri demult apuse si lânga care asteptam finalul slujbei, ne-am fi putut auzi si respiratia, daca nu ar fi ticait un ceas foarte vechi. A fost pentru prima oara când am calcat în interiorul unei sinagogi. O cladire ferita de privirile indiscrete ale lumii, ascunsa undeva pe o straduta laturalnica din orasul Deva. Ne aflam în „casa de rugaciune” a evreilor hunedoreni pentru ca acestia, ca si cei din întreaga lume, au sarbatorit zilele acestea trecerea în Noul An. O sarbatoare care are un caracter diferit de cel al Anului Nou crestin. Un moment în care evreul trebuie sa-si reevalueze viata, atât din punct de vedere etic, cât si religios. Ramona Stefan


Anul Nou evreiesc, sau Rosh Hashanah în limba ebraica, este considerat si Ziua Judecatii, deoarece, în aceasta zi, se hotaraste soarta fiecarui evreu pentru anul care urmeaza, de aici si caracterul rugaciunilor de pocainta, iertare, amintire a suferintelor, dar si de preamarire a Atotputernicului. Data acestuia variaza în fiecare an, întrucât calendarul evreiesc este Iunisolar. Trecerea în Noul An Iudaic dureaza doua zile si consta în mai multe practici care sunt menite sa îndrepte evreii catre o dare de seama pentru trecut si catre planuri de viitor, dar si pentru întoarcerea la Dumnezeu. Zilele în sine sunt pline de rugaciuni si, în mare parte, acestea sunt dedicate recunoasterii lui Dumnezeu. Traditia vorbeste despre o carte a Raiului în care se spune ca sunt scrisi cei care au facut lucruri bune si rele. La aceasta sarbatoare, toata lumea trebuie sa dea socoteala în fata lui Dumnezeu pentru comportarea în timpul anului care a trecut. Totusi, evreilor li se dau cele zece zile între Noul An si Ziua Judecatii, Yom Kippur, pentru a se cai de pacatele pe care le-au facut. Daca sunt sinceri, se presupune ca Dumnezeu îi iarta si în Ziua Judecatii El scrie soarta viitoare a tuturor, în Cartea Vietii. Astfel, acestia îsi trimit unul altuia felicitari cu mesajul traditional. Ei îsi schimba aceleasi urari în ajunul sarbatorii, când merg la sinagoga, înainte de a se întoarce la casele lor pentru cina speciala de Anul Nou. Pe evreii hunedoreni, atâti câti au mai ramas, i-am gasit marti, în prima zi de Rosh Hashanah, în timpul slujbei. Cu fetele trecute de ani si aplecate în carti, conform obiceiului, se rugau Creatorului pentru iertarea faptelor rele din trecut, obligându-se sa se schimbe în bine în noul an care abia a început. Batrânelul despre care vorbeam, liderul comunitatii de evrei din judetul Hunedoara, sa tot aiba vreo 70 de ani. Rosteste rugile la sinagoga de mult timp, iar cu mândrie în suflet si cu vocea calda ne marturiseste ce semnifica pentru poporul evreu trecerea în Noul An, o sarbatoare cu o semnificatie atât de diferita fata de cea a noastra, a crestinilor. „Primele doua zile ale Anului Nou evreiesc sunt primele ale lunii Tisrei, când este considerata data genezei, caci pentru noi urmeaza anul 5766. Dupa Talmud, crearea lumii a avut loc la 1 Tisrei. Rabi Eliezer sustine ca crearea lumii a început cu sase zile înainte, iar în ziua de 1 Tisrei a fost creat omul. În Pirkei Avot apare o frumoasa idee-metafora, aceea ca cel care face o fapta buna îsi creeaza un înger care are misiunea de a-l apara în Ziua Judecatii. Astazi, se deschide o perioada de zece zile, pe care le numim Aseret Iemei Tesuva, cele zece zile de pocainta. Aceste zile ofera sansa de a face fapte bune pentru a ne prezenta în cea de-a zecea zi, de Yom Kippur, cu sufletul curat în nadejdea ca vom primi semnatura finala în Cartea Vietii”, a spus Alexandru Max, presedintele comunitatii evreilor din judetul Hunedoara. La „trecerea” dintre ani, evreii se îndreapta catre sinagoga pentru a rosti „Avinu Malkenu”, adica „Tatal Nostru, Regele Nostru”, si „Sma Koleinu” (Asculta vocea noastra). Acestea sunt rugile specifice slujbei de Rosh Hashanah, dupa care fiecare se îndreapta spre casele lor, unde se organizeaza o masa festiva, specifica poporului ebraic, cu supa de carne sau rasol. Mai târziu aflam ca, dupa traditia evreiasca, Rosh Hashanah nu este de fapt Anul Nou. Sarbatoarea marcheaza mai degraba crearea lumii si, dupa parerea celor mai multi, este ziua când a fost creat primul om. „Cel mai important obicei este probabil suflatul în sofar”, ne spune batrânul Max. „Este un fel de corn de berbec în care se sufla dupa un anumit ritual, asa sa întelegeti”, adauga omul. De fapt, sofarul a fost de-a lungul istoriei sunetul cu care li se atragea atentia evreilor. Ca atare, are menirea sa atraga atentia asupra faptului ca Noul An se apropie. În sofar, evreii sufla când merg la sinagoga, în timpul slujbei. Sunetele sofarului sunt diferite si simbolizeaza modurile de a plânge; tot ele reprezinta Creatorului propriile emotii ale fiecaruia. Potrivit traditiei, Anul Nou trebuie sarbatorit într-un spirit de optimism. Traditia spune ca pentru un an dulce, evreii trebuie sa manânce mere si miere. „Ziua Judecatii este cea mai importanta. Întreaga zi este interzis sa manânci, sa bei, sa folosesti machiaj, parfum sau lotiune, sa te speli si chiar sa folosesti mijlocul de transport, masina sau trasura, cum era mai demult. Nu e voie sa faci foc, nu e voie sa lucrezi în acea zi. Ea se încheie tot cu suflatul în sofar”, mai spune Alexandru Max. Cele mai multe obiceiuri care se practicau de Anul Nou Evreiesc s-au pierdut în negura timpului. Evreii nu sarbatoresc Craciunul, iar pentru ei sarbatoarea Pastelui are o semnificatie distincta si dureaza opt zile. Celebrarea „Luminii”, sau „Hanuca” în ebraica, este o alta sarbatoare însemnata pentru evrei. „Ea are loc în luna decembrie si se comemoreaza faptul ca în timpul asediului templului din Ierusalim nu s-a putut asigura uleiul care ardea în candela din templu. Asa ca în fiecare zi trebuia asigurat un recipient de ulei. Fiindca nu s-a putut iesi sa se procure uleiul, s-a întâmplat o minune, uleiul necesar pentru o zi a ars opt zile, cât a durat asediul”, povesteste batrânul. În fiecare seara de Hanuca, se aprinde o lumânare pentru amintirea minunii. Lumânarile se pun într-un sfesnic care se aprinde odata cu lasarea noptii si se asaza la geam sau în pragul usii. Ceremonia nu mai este pastrata astazi, prin cele mai multe locuri. Înainte ritualul se desfasura în familie sau în sinagogi. Din comunitatea evreiasca a judetului Hunedoara fac parte, astazi, aproximativ 150 de membri. Grupul este afiliat la Federatia Comunitatilor evreiesti din România si are, totusi, o activitate religioasa: „Sâmbata si la marile sarbatori care au loc în decursul unui an, ne strângem într-o sala pentru ca sinagoga nu am mai deschis-o de peste 30 de ani. Suntem prea putini, nu mai exista aripa tânara si nu mai avem înlocuitori. Suntem cu totii destul de în vârsta. Îmi amintesc ca înainte de ’40, în Deva erau peste opt sute de suflete, iar în judet aproape trei mii de evrei, dar pe vremea aceea comunitatile erau independente si nu exista un for local. În Valea Jiului erau mai multi ca la Deva. Acum numarul nostru, al celor care am mai ramas, scade din ce în ce mai mult”, spune Alexandru Max, liderul Comunitatii evreilor din judetul Hunedoara. Din aceste motive, din cele patru sinagogi existente în judetul Hunedoara, nici una nu mai este în functiune. „Avem la Hunedoara una, care a fost închisa deoarece acolo mai este un singur evreu. Închisa a fost si cea de la Hateg, la Orastie se fac lucrari, sinagoga de acolo este considerata monument istoric, dar nu functioneaza”, încheie Alexandru Max.