Săptămâna 13 – 19 octombrie 2005, numărul 155

EDITORIAL Holocaustul, o poveste interzisa de Ştefan Ciocan Weekend-ul trecut si începutul acestei saptamâni au fost consacrate de o mare parte a presei holocaustului. Pe toate canalele de televiziune au rulat filme documentare sau talk show-uri, prin ziare au aparut reportaje despre povestile de viata ale evreilor supravietuitori ai lagarelor de exterminare din teritoriile ocupate de nazisti. În România începe sa se vorbeasca deschis despre persecutiile antisemite din perioada nazista. Mitul Generalului Antonescu, salvator al evreilor, întretinut de o parte a nationalistilor extremisti, începe sa se spulbere în fata argumentelor istorice. O problema care este înca în dezbatere în rândul istoricilor din întreaga lume începe sa se limpezeasca în istoria României. Filo-evrei sau antisemiti, cei care studiaza istoria holocaustului au o misiune mai presus de justificarea pro sau contra a sângerosului fenomen: aflarea adevarului, indiferent cât de neplacut este el pentru o natiune sau alta. Individual, românii nu au fost si nu sunt antisemti, dar ca politica de stat, Antonescu si Garda de Fier, chiar daca nu s-au înteles asupra unor aspecte din politica interna, au avut totusi un punct comun: prigonirea evreilor. De altfel, antisemitismul românesc are radacini si mai adânci în istoria tarii. Articolul 7 din prima Constitutie a României moderne (1866) stabilea ca locuitorii non-crestini de pe teritoriul tarii nu pot obtine cetatenia româna. Astfel, evreii stabiliti în principatele române în secolele XVIII-lea si al XIX-lea au fost lipsiti pâna si de speranta ca vor putea deveni vreodata cetateni ai acestei tari. Situatia evreilor s-a îmbunatatit putin dupa modificarea, în 1879, a Constitutiei, dar nu semnificativ. O perioada favorabila pentru izraeliti, dar destul de scurta, a fost imediat dupa primul razboi mondial, când tratatele de pace de la Trianon, Saint-Germain si Paris au obligat România sa acorde cetatenia tuturor persoanelor care locuiau pe teritoriul statului român. Dupa 1929, în România au luat amploare antisemitismul si a câstigat teren Garda de Fier. În decembrie 1927, bande de studenti legionari au trecut prin Transilvania cu un tren special si au devastat magazinele evreilor, sinagogi si cimitire izraelite în câteva orase importante: Oradea, Brasov, Cluj, Huedin. Faptele acestora au ramas nesanctionate, autoritatile dovedind o complicitate suspecta. În perioada 1927 – 1933 s-au petrecut numeroase actiuni antievreiesti, tratate cu blândete de autoritati, printre cele mai grave fiind amplasarea unei bombe la Teatrul Evreiesc din Timisoara. În 1934, cu un an înainte de promulgarea legilor rasiale de la Nurnberg, la Bucuresti a fost adoptat Decretul referitor la utilizarea personalului românesc în întreprinderi. Conform acestui act normativ, 80% dintre angajati trebuia sa fie de etnie româna. În perioada 1937 – 1940 situatia evreilor s-a înrautatit, cu atât mai mult cu cât o mare parte dintre ei au pierdut cetatenia româna în urma mai multor legi adoptate de Regele Carol al II-lea. În aceeasi perioada, o lege speciala interzice sub sanctiunea unei pedepse între 2 si 5 ani, casatoria între românii de sânge si evrei. În paralel cu masurile antievreiesti luate la nivel de acte normative, s-au intensificat si actiunile de tip pogrom si alte violente. Dupa 1940, s-a introdus pentru evrei interdictia de a circula pe timp de noapte si obligativitatea de a purta steaua galbena. Dupa 1940, situtia evreilor din România s-a înrautatit si mai mult, îndeosebi dupa ce la 14 septembrie 1940 Regele Mihai I a proclamat statul national legionar. În aceasta perioada, printr-o succesiune de legi, evreii au fost scosi din viata publica si economica fiindu-le nationalizate mijloacele de productie si confiscate toate bunurile, inclusiv locuintele. Nici dupa 1941, când maresalul Ion Antonescu a înlaturat Garda de Fier, situatia evreilor nu s-a îmbunatatit. Mai mult chiar, Antonescu a continuat politica antisemita a legionarilor, oprind exterminarea fizica a evreilor, dar blocând accesul acestora la orice mijloc de existenta, pâna si la munca cea mai de jos, printr-o serie de legi care interziceau angajarea izraelitilor. Datele de mai sus au fost extrase din cartea „Frontiera dintre viata si moarte”, scrisa de publicistul Zoltán Tibori Szabó. În perioada în care se vorbeste despre acest subiect delicat din istoria omenirii, holocaustul, numai adevarul poate spala pacatele celor care s-au mânjit cu sângele evreilor. Adevarul rostit pur si simplu, fara comentarii, scuze sau acuze. Adevarul care, desi nu convine anumitor cercuri nationaliste, este de preferat unei istorii mincinoase. Comentarii?

Săptămâna 13 – 19 octombrie 2005, numărul 155