SAPTAMANA POLITICA
Sic transit gloria Mircea Nedelcu! de Oana Bimbirica
Conferinta Judeteana de Alegeri a PRM Hunedoara, de la sfârsitul saptamânii trecute, a marcat epilogul procesului treptat de decadere a fostului lider al acestei filiale, Mircea Nedelcu. Ex-senator de Hunedoara din partea acestei formatiuni politice, pâna în anul 2004, Nedelcu este un exemplu elocvent al puterii pe care o au intrigile de partid tesute cu maiestrie chiar de catre oamenii din interior, pentru înlaturarea ghimpelui din coasta taberei, care vrea sa preia conducerea.
Fostul si actualul presedinte al PRM Hunedoara, pe vremea când nu erau adversari "pe fata" Ascensiunea politica fulminanta, s-ar putea spune, a unui inginer din combinatul siderurgic, care, îmbratisând doctrina si viziunile lui Corneliu Vadim Tudor, a ajuns consilier local la Hunedoara, ulterior senator PRM al judetului, iar mai apoi presedinte al organizatiei judetene a acestei formatiuni politice, nu putea decât sa raneasca profund orgoliul unor politicieni mult mai versati decât Mircea Nedelcu, chiar colegi de partid ai acestuia. Prima palma dureroasa pe care a primit-o Nedelcu a venit cu patos, anul trecut, în preajma alegerilor parlamentare, când acesta s-a vazut alungat, aproape cu un sut în fund, de la masa unde se faceau jocurile pentru listele de candidati la Camera Deputatilor si Senat. Sutul primit l-a propulsat pe Nedelcu în judetul Caras-Severin, unde, dupa cum spunea chiar fostul presedinte al PRM Hunedoara, tribunul l-ar fi vrut senator. Fara sansa, însa. Activitatea de parlamentar a lui Mircea Nedelcu, timp de patru ani, n-a contat pentru cei care faceau legea în organizatia judeteana, tabara formata în jurul fostului deputat PRM Stefan Pascut si prim-vicepresedintele (pe viata, probabil) Vasile Siminie luând decizia ca seful lor trebuia eliminat de pe orice pozitie care l-ar putea mentine sau chiar propulsa din punct de vedere politic. Aceasta prima manevra a reusit coalitiei anti-Nedelcu, însa mai era necesara lovitura finala. Una cu bataie lunga, prin care lumea sa uite de cel care a fost, pentru ca viitorii vor fi mai buni. Jos de tot |