Săptămâna 20 – 26 octombrie 2005, numărul 156

EDITORIAL Mergem la gradinita! de Ştefan Ciocan În mod normal ar fi trebuit sa „mergem la gradinita”! Dar nu o vom face, pentru ca Replica a crescut ceva mai repede decât un copil nascut acum trei ani si, în loc sa-si gaseaca locul în grupa mica, se strecoara în fiecare joi în casele si, speram noi, sufletele cititorilor. Existam de trei ani! Pentru unii, asta înseamna foarte mult; pentru altii, din contra, foarte putin. Pentru noi, cei care ne punem o farâma de suflet în slujba Replicii, pare o vesnicie. Parca suntem împreuna de o viata si vrem sa mai ramânem asa înca mult timp de acum încolo. Când spun împreuna, ma refer atât la echipa din redactie, cât si la cititorii nostri fideli. Cei care au înteles ca un ziar nu înseamna numai informatie. Ca un ziar înseamna si putina ironie, si opinie, si anchete scrise cât se poate mai echilibrat, si reportaje care sa zugraveasca în culori vii realitatile si viata judetului. La rândul nostru, noi am înteles ca ziarul trebuie sa fie pus în slujba cititorului. Ca interesele generale sunt mult mai importante decât un contract de publicitate. Ne-am permis sa abordam problema jurnalismului dintr-o maniera cu totul independenta, pentru ca ne-a fost permis sa facem acest lucru. În mod normal, o publicatie se subordoneaza intereselor finantatorului, nu totdeauna în concordanta cu interesul cititorului. La noi nu a fost cazul. În trei ani, finantatorul s-a pus, la rândul sau, în slujba cititorilor, acordându-ne o libertate de exprimare cum multi jurnalisti si-ar fi dorit. De trei ani am tras semnale de alarma cu privire la subordonarea anormala a contribuabilului la institutiile publice. De trei ani ne luptam cu hotia, aroganta, incompetenta. De trei ani facem haz de necaz si caricaturizam metehnele politicienilor. De trei ani încercam sa punem în fata conducatorilor acestui judet o oglinda care sa le prezinte adevarata hidosenie a „chipului” lor. (Sper ca s-a înteles metafora!) Nu totdeauna am reusit. Uneori am fost ignorati, noi, dar votul populatiei ne-a dat dreptate. Alteori am fost înjurati, certati, criticati, aratati cu degetul. Nu ne-a pasat, pentru ca am fost convinsi atât de justetea demersurilor noastre jurnalistice, cât si de nemernicia celor criticati. Acum trei ani încercam, timid, sa formam o echipa. Încercam sa dam suflet unei altfel de publicatii. Cred, dupa trei ani, ca am reusit ambele obiective. Publicatia exista pe piata, e vie, are forta si în curând va avea si un nou aspect. Marea realizare, din punctul meu de vedere, este însa echipa. Redactia construita cu migala timp de aproape un an. Am reusit sa adunam o echipa formata din prieteni. Din oameni compatibili, care lucreaza împreuna fara orgolii si aroganta. Nu a fost usor. Selectia a fost destul de dura, si, în timp, nu toti cei care au trecut prin redactie au rezistat. Cu toate astea, si cei care nu mai lucreaza acum la Replica au meritul lor incontestabil în realizarile din perioada celor trei ani care s-au scurs de când primul numar iesea de sub tipar. Nu ar fi existat Replica fara Mircea Goian, primul director si omul care a venit cu ideea de a gasi finantare pentru un ziar. Nu ar fi existat Replica, în forma actuala, fara Nelu Badin, Nicolle Ebner, Marcel Bot sau Denisa Lala, oameni cu care am „nascut” în nopti si zile muncite pâna la epuizare publicatia care astazi împlineste trei ani. Nu ar fi existat Replica fara Ciprian Iancu, un secretar de redactie intransigent, fara machetele Iulianei Tarta sau fara pozele lui Remus Suciu. Asa cum ar fi greu de conceput astazi Replica fara Bogdan Barbu, Oana Bimbirica, Ramona Stefan, Cornelia Bradeu, Mona Mondea, sau Geanina Maties. Si daca amintim de cei care au slujit presa pe baricadele Replicii, trebuie sa-i pomenim si pe Maria Florescu, Mihaela Tamas, pe venerabilul Irimie Straut, care ne-a încântat cu reportajele sale, dar si pe Dan Horatiu Popa, jurnalistul care a stat la noi mai putin decât ne-am fi dorit. Cred ca Replica a trecut un prag important. Trei ani pot însemna în presa maturitate, stabilitate si siguranta viitorului. Replica ramâne înca un proiect, construit pe baze solide, în continua dezvoltare sub conducerea administrativa a unui om cu vasta experienta în presa, Cornel Poenar . Dar rândurile de mai sus nu le-as fi scris niciodata fara contributia esentiala a finantatorului acestei publicatii, Carmen Harau. Un om de afaceri care a înteles ca libertatea presei înseamna libertatea societatii si ca doar cu o presa libera lucrurile, în acesta tara, pot sa intre pe fagasul normalitatii. În numele tuturor celor prezentati aici, va multumesc voua, cititorilor nostri, ca ne cumparati si ca aveti încredere în noi. Acum ca am crescut mari, si am împlinit 3 ani! Comentarii?

Săptămâna 20 – 26 octombrie 2005, numărul 156