Noroi si pustietate, pe un drum anevoios care parca nu se mai termina. O liniste deplina a pus stapânire demult în locul pe care, istoviti de puteri, încercam sa-l parcurgem. O panta înclinata, o poteca pietruita în unele locuri, care strabate padurea si care duce sus, undeva în inima Apusenilor. Dincolo de crengile aplecate ale unor copaci uriasi, asemenea unor monstri care vor sa spuna ceva, înspre locul unde rasare soarele, se întinde o asezare omeneasca. Dupa aproape o ora de urcat cu piciorul o culme, suntem lânga muntele Vulcan, undeva mai departe de satul Dumbrava de Sus, din comuna hunedoreana Ribita, si destul de departe de orasul Brad. Totul e aramiu si „miroase” a toamna timpurie, într-un tinut în care cerul parca strapunge pamântul. Ne aflam într-o oaza de spiritualitate, în care îsi poarta traiul o mâna de oameni care a reusit sa se rupa de societate si sa se retraga în munti, dupa cum spun ei, în cautarea fericirii si a libertatii. Un grup de oameni, care, de mai bine de opt ani, îsi spun „Copiii Soarelui“. Cu greu, ce-i drept, am ajuns în „cartierul” lor, situat atât de departe de lume, într-o zi de sarbatoare. O zi speciala, pe care Copiii Soarelui au numit-o „Sarbatoarea Scorpionilor”.


Asociatia Culturala „Copiii Soarelui” a luat fiinta în urma cu aproximativ opt ani si s-a stabilit în satul Dumbrava de Sus, la vreo 60 de kilometri de Deva. Cei mai multi dintre ei sunt oameni „cu carte”, profesori, medici, psihologi, toti veniti de prin partile Moldovei. Au lasat în urma totul pentru ca, încetul cu încetul, sa constituie, pe culmea unui deal, un salas, format din gospodariile abandonate ale unor localnici. Dupa cum spun ei, au venit aici pentru a gasi adevarata cale spre fericire, libertate si pentru a „scapa” de suferinte. S-au instalat în „casutele” de aici, atâtea câte au mai ramas, pentru a-si gasi linistea si pentru a avea un alt mod de viata. Imediat dupa ce am ajuns la Dumbrava de Sus, am fost întâmpinati de coordonatorul asociatiei, Ardelean Farcas, sau Adi, cum îl striga Copiii Soarelui. Lânga el s-au strâns mai multi tineri, care mai târziu am aflat ca sunt membrii fondatori ai asociatiei. Tineri cu studii superioare si cu o vârsta mult mai mare decât arata. Asta pentru ca, dupa cum spun, traiesc într-o zona ecologica. Nu consuma alcool, carne si nici un alt fel de intoxicant. Mai mult decât atât, locuiesc pe un loc „special, cu o încarcatura energetica” si cu calitati neobisnuite, spune Ardelean Farcas. „Noi nu mâncam carne, bem uleiuri pe care noi le facem, si culturile noastre sunt ecologice. Nu consumam tigari sau alcool si totusi traim. Suntem sanatosi”.
Acest grup de oameni, nu mai multi de 30 la numar, practica meditatia Vipassana, una dintre cele mai vechi tehnici din India. Ei sustin ca, prin intermediul acestei tehnici, omul poate fi vindecat. De doua ori pe an, Copiii Soarelui organizeaza cursuri de meditatie si disciplina personala la care, dupa cum spun ei, participa doritori din toate colturile lumii. Unii vin cu speranta ca vor scapa de durerile sufletesti, altii doar sa-i cunoasca. Tehnica practicata de Copiii Soarelui, desi pare aparent simpla, presupune respectarea câtorva reguli foarte stricte. Nu este permis fumatul, hainele trebuie sa fie simple, neextravagante si confortabile, nu este voie sa se cânte sau sa se asculte radioul. Asa ca, sunt putini cei care izbutesc sa „absolve” aceste cursuri. Timp de zece zile, „studentii” cursului Vipassana, nu au voie sa se atinga sau sa vorbeasca. Nu au voie sa manânce orice si oricând. Linistea nobila, cum o numesc ei, trebuie pastrata de la începutul stagiului pâna în a zecea zi, la ora zece dimineata. Ardelean Farcas povesteste ca linistea nobila înseamna linistea corporala, verbala, dar si mentala. „În perioada cursurilor, la noi, este interzisa orice forma de comunicare, prin gesturi, cuvinte scrise sau semne. De aceea, este foarte greu, mai ales pentru cei veniti de la oras. Multi au venit, dar tot atâtia au si plecat”, spune Adi.



În pofida acestor reguli si obiceiuri, de „Sarbatoarea Scorpionilor”, Copiii Soarelui evadeaza din „cotidian”. Asa i-am gasit noi, în plina pregatire pentru sarbatoarea tuturor membrilor asociatiei si nu numai. Bucate pe alese, dar toate vegetariene. Suc de mere sau de catina si mâncaruri preparate dupa retete inventate chiar de ei. „De ce Sarbatoarea Scorpionilor?”, am întrebat. „E a tuturora, a noastra. Si a recoltei, a bogatiei”, a spus Paula, membra a asociatiei. Mai târziu, am aflat de la Adi ca sarbatoarea a fost numita astfel întrucât toti membrii ei sunt în zodia scorpion. „Am oprit doi ani, nu am tinut aceasta sarbatoare ca nu am avut conditii. De acum înainte, de 23 octombrie, va fi aicea întâlnirea cu toti scorpionii. Toti care vin la noi, din toata tara si din strainatate, vor reveni în aceasta zi, pentru a ne strânge si a sarbatori împreuna o zi numai a noastra. Oamenii care vin aici se bucura, dar mai ales ei pleaca cu ceva pentru ca aici este si o vibratie spirituala, iar într-o atmosfera de petrecere oamenii se deschid”, a mai spus Ardelean Farcas. Printre îndeletnicirile lor, Copiii Soarelului, coordonati de Ardelean Farcas, prepara diferite uleiuri, despre care ei spun ca trateaza diferite afectiuni fizice. De exemplu, pentru reducerea colesterolului si protejarea inimii, ei prepara uleiul de nuca. „Suntem foarte bine organizati si ne întelegem.Toate treburile le facem prin rotatie, la bucatarie, agricultura, fiecare stie ce trebuie sa faca. Pe timpul iernii, spargem nuci, din care facem uleiul de nuca si împletim. Uleiul de susan este iar, foarte bun împotriva insomniei si mai facem si ulei de dovleac”, mai spune omul.






Ne-am asezat cu totii afara, pe o banca, în ciuda ploii torentiale care începuse sa cada si a frigului care se lasase peste noapte, acolo, în vârf de munte, timp în care, Copiii Soarelui ne-au povestit ce este tehnica pe care o folosesc. „Vipassana este un proces de purificare personala prin observare interioara si care dureaza zece zile, perioada în care se pastreaza linistea nobila”. Meditatia Vipassana a fost redescoperita într-o perioada în care era demult uitata, acum 25 de secole, de Gautama Buddha. Practic, dupa cum spun ei, Vipassana înseamna a vedea lucrurile asa cum sunt în realitate, iar omul ajunge sa fie propriul lui stapân. Aceasta tehnica de meditatie, dupa cum spun ei, nu presupune vorbarie, ci practica. La început se observa propria respiratie naturala, în scopul concentrarii atentiei. Cu ajutorul acestei atentii foarte ascutite se începe observarea naturii schimbatoare a corpului si a spiritului, a adevarurilor universale, a impartialitatii, a suferintei si a „non –eului“. Aceasta constientizare, prin intermediul experientei directe, constituie procesul de purificare. Coordonatorul asociatiei, Ardelean Farcas, spune ca meditatia Vipassana permite atingerea telului cel mai înalt: eliberarea totala si iluminarea. Însa, scopul sau nu este de a vindeca maladiile fizice, dar purificarea mentala are ca efect secundar eliminarea unor maladii psiho –somatice. „Oricine vine pot sa-l ajut cu acest lucru. Ceea ce facem noi aici e pentru toti, nu numai pentru noi. Nu este un ritual bazat pe o credinta oarba si nici un mijloc de a fugi de greutatile vietii, ci este o arta de a trai care permite fiecaruia sa aiba un rol pozitiv în societate, este o metoda care are ca scop eliminarea suferintei. Ea purifica mintea si permite ca lucrurile sa fie facute cu calm si echilibru. Orice fiinta care are o suferinta, suferinta e comuna, universala, iar ceea ce facem aicea, e ceva universal”. Meditatia Vipassana poate fi practicata în mod liber, fara distinctie de rasa sau religie, oriunde si în orice moment. El a precizat ca Asociatia Culturala „Copiii Soarelui” este o organizatie legala, nu o secta si, mai mult decât atât, nu este împotriva vreunei religii. „Nimeni nu te converteste de la vreo religie la alta. Totul merge numai pe moralitate si pe purificarea mintii. Tehnica functioneaza pornind de la principiul ca toti oamenii au aceleasi probleme si deci o tehnica prin care se elimina aceste probleme trebuie sa fie universal aplicabila. De atâtia ani, vin atâtia oameni. Suntem cu sutele în România. Care om nu vrea sa fie sanatos? Care om nu vrea sa fie moral? Aici sunt si catolici si ortodocsi, pocaiti si toti ne întelegem foarte bine”.