Num-opinca, saracuta,
Numai ea nu ne-a-nselat,
Numai Dānsa, ea micuta,
Numai ea nu ne-a tradat;
dar ciocoii gulerati
Sīnt la inima spurcati.
Ei intrau sa fure sume
Si la rusi sa-si faca rost.
Ca sa-i spui pe toti pe nume,
Voi nu stiti cāti au mai fost?
Nu stiti ca au fost spurcati
Toti ciocoii gulerati?
Ca eu bine-am spus, saracu;
Eu v-am spus numaidecīt
Ca n-ai sa te-mpaci cu dracu,
De i-ai face orisicīt:
Toti ciocoii gulerati
Sīnt la inima spurcati.
Ba c-om face, ba c-om drege,
Ba s-avem si pe boier;
C-o fi bun de-l vom alege
Prin guvern la minister.
Dar ciocoii gulerati
Au fost, cum am zis, spurcati.
Ca-ncepur-a face fractii
S-a lega pe opincari:
Īntr-o luna,-n trei reactii,
|
Ne-au scapat ai macelari.
Ca ciocoii gulerati
Sīnt la inima spurcati.
Si noi, tot cu evanghelii
Din balconuri predicam;
Tot spuneam parascovenii
Si-i iertam, ne īmpacam;
Dar ciocoii gulerati,
Ei rīnjeau ca-s rau spurcati.
Cīnd venir-apoi muscalii,
- Agi, spatari si controlor!
Altii – mīrleao! Fug cu banii.
Turcii prada si omor.
Si ciocoii gulerati
Rād de noi ca stam legati.
Toat-opinca-n puscarie;
Toti legati, saraci lipiti,
Zac īn ploaie pe ghimie,
Pribegesc proscrisi, goniti,
Iar ciocoii gulerati
Rād de noi ca-i credem frati.
Num-opinca, saracuta,
Numai ea nu ne-a furat;
Numai dīnsa, ea micuta,
Numai ea nu ne-a tradat.
Iar ciocoii gulerati
Sīnt spurcati si veninati.
|
