Săptămâna 3 – 9 noiembrie 2005, numărul 158

EDITORIAL Când Cocos îi da cu bomba de Ştefan Ciocan A fost suficient un singur cântat de Cocos (Udrea - Cocos) ca Tariceanu sa aiba servit un nou motiv de demisie. Si când te gândesti ca multa lume se îndoia de calitatile blondei de la Cotroceni! Fostul consilier prezidential a aruncat în media o bomba atât de mare, încât un premier cu bun simt ar demisiona instantaneu, dupa explozie. Si masinaria infernala a explodat deja. Conform celor relatate de Elena Udrea, premierul Calin Popescu Tariceanu l-a sunat pe procurorul general Ilie Botos în ziua în care controversatul om de afaceri Dinu Patriciu era anchetat la Parchet. Amestecul premierului în ancheta declansata împotriva lui Patriciu este un fapt foarte grav. Telefonul pe care Tariceanu i l-a dat lui Botos dovedeste ca în România lucrurile nu se pot schimba si ca nivelul coruptiei la vârf ramâne constant, indiferent de regimul politic aflat la putere. Înca o data se confirma ca atacurile lui Basescu asupra lui Tariceanu si a cercurilor de interese aflate în spatele lui nu au fost fara temei. Chiar daca a recunoscut ca l-a sunat pe Botos, Tariceanu sustine sus si tare ca nu a intervenit pe lânga procurorul general în favoarea prietenului sau, ci doar a cerut ca ancheta sa se desfasoare conform legii. Explicatia premierului este destinata prostilor sau copiilor de pâna la un an, care nu stiu cum functioneaza sistemul din România. Câte alte asemenea telefoane - imbold, pentru bunul mers al justitiei a mai dat Tariceanu? Lucra Parchetul ilegal, daca nu-i atragea premierul atentia lui Botos? Nici vorba! Premierul a lansat un semnal, ca este interesat de caz, si a sugerat solutia ce trebuie aplicata - clementa pentru prietenul Patriciu. Telefonul lui Tariceanu este cu atât mai criticabil cu cât în aceeasi zi jurnalistul Sorin Rosca Stanescu suna la Cotroceni facând presiuni asupra lui Basescu sa intervina în favoarea lui Patriciu. Sa ne amintim putin de conflictul dintre palatul Cotroceni si palatul Victoria, declansat în urma cu câteva luni si având ca subiect tocmai relatiile lui Tariceanu cu cercurile de interese. Adevarul începe sa iasa încet, încet la lumina, chiar daca la vremea respectiva au fost multe voci care-l criticau pe seful statului si-i luau apararea premierului. Basescu a afirmat atunci ca în spatele executivului stau anumite cercuri de interese si ca Tariceanu s-a razgândit asupra demisiei în urma discutiilor cu Patriciu si Rosca Stanescu, sugerând ca cei doi ar fi liderii grupului de presiune. Atât prim-ministrul, cât si cei implicati în scandal au negat vehement orice legatura cu revenirea lui Tariceanu fata de decizia de a demisiona pentru declansarea alegerilor anticipate. Mai mult decât atât, cele trei personaje nominalizate de presedinte au negat orice legatura reciproca. Dupa doar câteva luni aflam de fapt ca în momentul în care Patriciu a fost luat la „scarmanat” de Parchet, prietenii sai au intrat în panica si au început sa sune disperati, care la procurorul general, care la presedinte, pentru a-l salva pe magnatul petrolului românesc. Într-o tara normala, o asemenea dezvaluire s-ar lasa cu demisia premierului. România nu este o tara normala, asa ca Tariceanu va sta linistit pe scaunul de la palatul Victoria, spre linistea protejatiilor sai, iar Patriciu si altii ca el vor fura în continuare linistiti. Acum sunt la putere! Comentarii?

Săptămâna 3 – 9 noiembrie 2005, numărul 158