Scoaterea minereului din strafundurile pamântului, activitate înfloritoare în România pâna în 1990, va disparea aproape cu desavârsire în câtiva ani. Exploatarea carbunelui, aurului, fierului sau cuprului a devenit o afacere nerentabila, deoarece costurile sunt mai mari decât veniturile. Începutul sfârsitului pentru activitatea de minerit a fost marcat, în urma cu mai bine de trei ani, prin decizia Guvernului, îmbratisata, în final, si de o mare parte dintre mineri, de a disponibiliza personal, iar ulterior de a închide mine. Scenariul de mai sus este valabil si pentru marile unitati miniere din judetul Hunedoara, care au fost incluse si ele pe lista „gaurilor negre” ale economiei, condamnate la închidere, daca nu devin rentabile. Pe cale de disparitie este si activitatea miniera prestata de unitatile incluse în Compania Aurului, Cuprului si Fierului „Minvest” Deva, institutie care încearca sa salveze unele mine prin privatizare, însa se îndreapta cu pasi repezi spre înlocuirea exploatarii si extractiei de minereu, cu prestarea de servicii de închideri, ecologizari si conservari de mine. Oana Bimbirica


Primele valuri masive de disponibilizari de personal de la Compania „Minvest” Deva au avut loc în anul 1997, când, din cei aproximativ 24.000 de angajati, doar circa 17.000 de persoane se mai gaseau pe statele de plata ale unitatii, în 1998. De fapt, înca din 1990, când activitatea miniera de suprafata sau de subteran desfasurata de aceasta companie era prestata de aproximativ 35.800 de salariati, numarul personalului a scazut, anual, în mod constant cu circa 1000 de persoane, anuntând parca exodul de mineri de peste câtiva ani. Astfel, potrivit conducerii „Minvest”, numai în perioada 1997-2004, de la cele 16 mine ale companiei, au plecat prin disponibilizare aproximativ 17.700 de persoane, ajungând ca, la începutul anului 2005, aurul, fierul si cuprul, dar si activitatea de productie si recuperare resurse secundare sa fie obiectul muncii pentru aproape 4.000 de angajati. Colateral acestor disponibilizari, Guvernul a decis si închiderea unor exploatari miniere ale companiei care devenisera nerentabile si nu-si mai justificau activitatea si banii cheltuiti. Dintre cele aproximativ 16 mine din care se extragea minereu aurifer, cupru sau fier, aflate în judetele Hunedoara, Harghita, Caras Severin, Bihor si Tulcea, mai ramasesera neînchise la începutul lui 2005 doar minele de la Deva, Certej, Brad, Vetel si Poiana Ruscai, asta daca ne referim doar la minele care se afla în judetul Hunedoara. Ulterior, si Filiala Poiana Ruscai Teliuc a fost închisa, iar cei circa 200 de angajati au fost disponibilizati în doua transe, cei care lucrau la Mina Teliuc, în luna iulie a acestui an, iar cei de la Mina Ghelari, în august.



Pompiliu Crai, directorul general al Companiei „Minvest” Deva, sustine ca, pâna la sfârsitul anului 2005, de la aceasta unitate vor mai pleca, prin disponibilizare, înca 400 de angajati, dupa ce conducerea institutiei a solicitat Guvernului suplimentarea numarului de disponibilizati programati pentru acest an, care a fost de 1250 de persoane. Urmatorii mineri din cadrul companiei vor pleca acasa, în schimbul unor salarii compensatorii de maximum 150 de milioane de lei, începând cu data de 1 noiembrie, si vor proveni de la Mina Ghelari (120 de persoane), iar, în continuare, de la Mina Vorta (80 de angajati). Pâna la sfârsitul lui 2005, vor mai fi disponibilizati înca 200 de mineri de la Mina Brad si Mina Balan, din judetul Harghita. Acestora li se vor alatura alte 15 persoane, de aceasta data fiind vorba de angajati de la sediul companiei din Deva. „Am cerut suplimentarea numarului de disponibilizati, pentru ca ne confruntam cu mari probleme financiare si doar în acest fel puteam sa reducem pierderile. În plus, multe dintre minele companiei nu-si mai justifica activitatea de subteran, iar, în consecinta, nu mai avea nici un rost sa le mentinem în functiune. În plus, am întâlnit si cazuri de mineri care, dupa ce am facut unele verificari, am constatat ca se aflau mai mereu în concediu medical, iar disponibilizarea era cea mai buna solutie pentru ei”, a afirmat Pompiliu Crai. În situatia nerentabilitatii, care va duce la sistare se afla si exploatarea si extractia minereului din subteranele Minelor Vorta si Brad, acestea urmând sa-si înceteze activitatea pâna la sfârsitul acestui an.



Însa anul 2006 nu este, pentru cei care vor mai lucra în continuare în cadrul Companiei „Minvest” Deva, unul prea roz. De fapt, acesta va fi unul chiar gri, având în vedere ca, dupa cum afirma directorul general Pompiliu Crai, unitatea va fi constrânsa de guvern sa functioneze cu numai 1400 de salariati, acest lucru însemnând disponibilizarea a înca 1500 de angajati, dintre cei 3000 care vor mai fi în companie la sfârsitul lui 2005. Vinovati de aceste plecari obligatorii vor fi banii, mai bine spus lipsa lor, bugetul companiei, în speta, ajutorul de stat, fiind, anual, redus cu 25 la suta. Crai sustine ca, pentru anul viitor, Compania „Minvest” a întocmit un buget, în care a fost preconizata alocarea de catre Guvern a 1100 de miliarde de lei, drept ajutor de stat. Însa, în perfecta concordanta cu zicala româneasca, socoteala din teritoriu, adica a conducerii companiei, nu s-a potrivit deloc cu dorinta Executivului care, în proiectul de buget pentru anul viitor, a decis alocarea pentru „Minvest” a unui ajutor de stat de aproximativ 650 de miliarde de lei, deci jumatate din ceea ce asteptau minerii si cam jumatate din cât a fost cel pentru anul în curs. „Daca am primi suma solicitata de la Guvern, atunci ne-am permite sa functionam, si în 2006, cu un numar de 3000 de angajati. Însa, previziunile sunt sumbre si, cu toate ca bugetul de stat înca nu a fost votat de Parlament, este aproape sigur ca nu vom primi decât jumatate din bani. Iar acest lucru va însemna înca aproximativ 1400 de disponibilizari, începând cu primul trimestru al lui 2006, urmând ca, pâna la sfârsitul anului viitor, sa disponibilizam toti angajatii”, a mai spus directorul general al „Minvest” Deva.



Nu mai primesti bani, încerci sa-i scoti din alte activitati, iar acest lucru va trebui sa-l faca si conducerea Companiei Cuprului, Aurului si Fierului „Minvest” Deva, pentru ca unitatea sa nu dispara din peisaj. Identificarea unor activitati care pot functiona fara ajutor de la stat, prin privatizare, vânzare sau vânzare de active, acestea ar fi solutiile pentru compania deveana. Daca pentru unele mine închise, cum ar fi cele de la Poiana Rusca sau Balan, nu mai exista nici un fel de alternative, alte exploatari miniere apartinând „Minvest” par interesante pentru eventualii investitori, dornici sa-si „bage” banii în activitatea de minerit. Pompiliu Crai sustine ca exista deja câteva scrisori de intentie, pentru privatizarea sub forma de joint-venture a Filialei Bradmin din cadrul companiei, din partea unor firme românesti si straine. Dupa sistarea, la 1 noiembrie a activitatii din subteran a Minei Brad, aici va mai fi pastrat un abataj, pe care conducerea „Minvest” vrea sa-l includa într-un circuit turistic, din care urmeaza sa faca parte si Muzeul Aurului din localitate, dupa ce acesta va fi, bineînteles, reabilitat si adus la standarde internationale. Aproximativ acelasi lucru se va întâmpla si cu Mina Certej, unde, din 2006, va fi încetata exploatarea minereului si va fi pastrat doar personalul de la suprafata, care se va ocupa cu recuperarea de resurse secundare. „Şi la Certej exista un muzeu al aurului, care, însa, nu mai functioneaza demult, si pe care vrem sa-l punem în valoare, cu ajutorul fondurilor destinate închiderii de mine”, a mai spus Crai. Controversatul proiect de la Rosia Montana pare a fi speranta de care se agata responsabilii Companiei „Minvest” pentru a mai salva ceva din activitatea de minerit prestata de aceasta unitate. Cu o participare în proportie de 20 la suta a statului român, acest proiect, care ar putea fi pus în aplicare începând cu anul 2007, ar însemna, dupa cum spune directorul general Pompiliu Crai, o revigorare a activitatii miniere din zona Rosia Montana si înfiintarea celei mai mari mine de suprafata din Europa. Contestat vehement atât de catre localnici, cât si de catre organizatiile de protectia mediului din România si din strainatate, pentru ca ar duce la „moartea” localitatii din cauza cianurilor, proiectul nu este dorit a fi pus în aplicare decât de partile implicate, carora nu prea le pasa de mediu sau de ceea ce va lasa în urma procesul de exploatare a aurului.

Comentarii?