CRONICA GRI

Mult „show”, mult „talk”

Bogdan Barbu Daca în epoca imperiala romana puteai sa fii un despot neluminat si sa te bucuri bine-merci de popularitate în rândul vulgului, daca îl carai la spectacole de circ cu aferentele fiare si nelipsitii gladiatori – care nu mureau chiar pe capete, cum poate credeati, existând înca de pe atunci „aranjamente” în arena! – si îi îndesai pe gât pâinea gratuita ca pe niste salarii compensate permanente, în epoca televiziunii si a Internetului nu mai merge chiar asa usor sa iei prim-planul. Daca nu esti un Gigi Becali sa te iei de piept cu cheliosul de la Fisc si sa-l spurci batâr cu o amenintare – doua, ori macar un Vali Vijelie, care sa ai o familie de carat prin studiouri TV – pardon, sa vina studioul la tine! - 'geaba, nu apari în fata natiunii „pe sticla”! Poti, ce-i drept, beneficia de o sansa rarisima: daca o masina te sfârteca în bucati pe autostrada, apari sigur la stirile de la ora cinci; daca esti tânara, arati bine, n-ai voce, dar apari dezbracata pe scena, prinzi o invitatie la emisiunea lui Teo sau Tatu; în rest, fratilor, la coada la pâine – fara circ, ca nu mai sunt bani pentru hrana animalelor... În aceste conditii, nu ma mir deloc ca si realizatorii de „tocsouri” parca s-au prostit – de tot. Subiectele cu care au invadat ecranele televiziunilor în ultima saptamâna tin mai mult de telenovele proaste – scuzati pleonasmul voluntar – si mai putin de o emisiune care se pretinde de un profil anume. Chiar pentru un public TV-ist intoxicat de manele si telenovele, e prea mult sa suporte un adevarat serial despre hotul din casa familiei Iovan – imaginile de la priveghiul lui au fost la vremea respectiva o culme a prostului-gust si imbecilitatii într-o institutie media! – ori despre moarta si îngropata familie Ceausescu. Mai era – mai este, ca vremea nu-i pierduta de televiziuni! – putin si atât hotul, cât si dictatorul erau transformati în martiri nationali. Subiecte de doi bani (vechi) au fost aduse cu tupeu în studiouri pentru a fi dezbatute drept chestiuni de interes national, de catre insi care îsi prapadesc timpul lor si nervii nostri; multa vorba goala, mult circ ieftin: „talk” si „show” separate, sub pragul tolerabil. Nici audienta, semn îmbucurator!, nu a fost cea scontata de producatori si realizatori. Acesta ar putea fi, în numele Zeului Rating, un semnal de reîntoarcere la normalitate pentru si în televiziuni.

Comentarii?