Bogdan Barbu

Evenimentul care ar putea influenta viitorul fotbalului românesc nu a fost - în nici un caz - lectia primita în Groapa de Dinamo de la Jiul sau istorica victorie a Gloriei Bistrita în Ghencea în etapa trecuta; nici macar dorita (de unii) matrasire a lui Craciunescu din fruntea arbitrajului românesc printr-un „proces” de cea mai pura inspiratie stalinista; evenimentul care ar putea însemna mai mult decât o victorie la Mondiale asupra Argentinei sau Angliei si – pastrând proportiile politico/ fotbalistice – ar echivala cu rasturnarea lui Ceausescu îl reprezinta începerea campaniei electorale a lui Gica Popescu pentru câstigarea presedintiei Federatiei Române de Fotbal. Pentru prima oara în 15 ani, Mircea Sandu are cu adevarat un adversar de luat în calcul în alegerile federale, iar întregul „sistem” patronat de cel supranumit „Nasul” începe sa se clatine.

Gheorghe Popescu si-a început turneul electoral, calculat sau nu, în Banat: în prima lui zi oficiala „în campanie”, fostul international a fost la Resita, Timisoara si Deva. Pe lânga discutiile cu reprezentantii fotbalului din teritoriu, „Baciul” a sustinut si conferinte de presa în care, fara sa iasa în evidenta cu ceva spectaculos, a reafirmat câteva lucruri stiute si a lasat sa se înteleaga alte câteva doar banuite de toata lumea. Principala grija a lui Gheorghe Popescu sunt jocurile de culise care se pot produce la alegeri, „masina de vot” care l-a ales acum patru ani în unanimitate pe Mircea Sandu existând în continuare si putând fi oricând repusa în functiune... O adevarata demonstratie de forta a actualului presedinte al Federatiei a început prin înlaturarea din cursa a lui Ionut Lupescu – a carui candidatura nu a fost validata de Biroul Federal – si a continuat prin demisia lui Bivolaru, ca sa culmineze cu încercarea aproape reusita de înlaturare a lui Ion Craciunescu de la conducerea CCA. Asadar, lupta pentru sefia FRF a început si se duce cu toate armele si pe toate fronturile.



Fostul mare jucator are de partea sa o credibilitate care lui Mircea Sandu a început sa-i lipseasca de când Nationala a început sa rateze pe banda rulanta calificari la turneele finale. Ani de zile, Nasul si stafful sau s-au ascuns în spatele rezultatelor echipei nationale, reusind sa dribleze luarea de masuri când a fost vorba de situatia dezastruoasa a cluburilor mici, a centrelor de copii si juniori, a terenurilor, a arbitrajelor, a evolutiei echipelor noastre în cupele europene etc. La drept vorbind, unul dintre marile atuuri ale lui Gica Popescu în aceasta lupta electorala este imaginea catastrofala de care se „bucura” Sandu: atunci când aparatorii tai se numesc Adalbert Kassai, Traian Tomescu sau (ultimul pe lista) Gigi Becali, iar în tabara adversa sunt Gica Popescu, Lupescu, Raducioiu, Prunea, la care se adauga Dan Petrescu, Sabau si Viorel Moldovan, trebuie spus ca ai serioase probleme de credibilitate si imagine, oricât ai taia la panglici cu Blatter si Johansson – care, în paranteza fie spus, aduna si ei la greu contestatii din toate partile. „Ce a facut Mircea Sandu în 15 ani stie toata lumea”, a spus Gica Popescu la Deva, iar aceasta afirmatie poate fi, paradoxal sau nu, principala arma electorala a Baciului în disputa cu Nasul.

„Oamenii din fotbal au început sa vorbeasca despre problemele reale pe care le au cluburile, iar discutia cu ei este un lucru bun”, a declarat fostul capitan al Nationalei. „Fotbalul românesc este într-o criza de credibilitate care îl pune în pericol. Daca Mircea Sandu va fi reales, bine în nici un caz nu va fi pentru fotbal”, a zis Gica Popescu, adaugând ca Sandu si-a încalcat promisiunea de a nu mai candida la presedintia Federatiei. „Asa cum spune ca a fost influentat de anumite persoane sa revina asupra acestei hotarâri, aceleasi persoane îl pot influenta si în alte chestiuni importante din cadrul Federatiei.” Problemele fotbalului românesc încep de jos, de la baza esaloanelor inferioare, iar adevarul este ca niciodata pâna în prezent conducerea Federatiei nu s-a îngrijit cu adevarat de rezolvarea lor. De aici pâna la stabilirea calendarului echipei nationale si la evolutia echipelor de club în Europa este de parcurs – din punct de vedere organizatoric - un întreg drum lung si greu. „Degeaba au ajuns în acest an trei echipe românesti în grupele Cupei UEFA, daca nu va exista continuitate în performanta. Rezultatele izolate nu înseamna practic nimic în fotbal”, a subliniat Gheorghe Popescu.

---

---

De acum încolo, se poate afirma cu certitudine: echipele hunedorene s-au înscris fiecare pe o linie proprie a evolutiilor, de la care – cu micile exceptii inevitabile în sport – nu s-au abatut în acest sezon competitional. La futsal, CIP Deva merge aproape de parametrii maximi; la handbal, Cetate nu reuseste sa iasa din zona mediocritatii; în fine, la fotbal Jiul se salta încet, dar sigur din subsolul diviziei A, Minerul Lupeni tace si face treaba, iar Corvinul continua evolutiile care o vor duce fara drept de apel în esalonul trei.



Dupa ce s-a distrat cu Eurolines Bucuresti într-o disputa la fel de dezechilibrata pe cât e în curtea scolii un meci între clasele a opta si a cincea, cei de la CIP privesc cu încredere spre prima pozitie a clasamentului, unde deocamdata s-a instalat surpriza campionatului, Silvanus Resita. Cu un decalaj deloc insurmontabil - de doar trei puncte - între primele doua clasate, campionatul primei divizii este interesant doar la vârf si la retrogradare, în rest clasamentul desirându-se ca o urzeala prost tesuta, din cauza ca diferentele valorice între echipe sunt evidente. Etapa viitoare, trupa lui Marius Rupacici se deplaseaza la Bucuresti, în fieful lui Athletic, unde Silvanus s-a impus saptamâna trecuta cu un scor, 1 – 0, neobisnuit la futsal.



Minerul Lupeni a obtinut înca o victorie pe teren propriu, unde s-a dovedit o nuca extrem de greu de spart în acest tur de campionat. Trupa din Vale pare sa aiba un traseu daca nu lipsit de emotii, macar cu sanse de a-si atinge la final obiectivul ramânerii în esalonul doi. În ceea ce priveste pe Corvinul, nu se poate spune decât ca îsi confirma statutul de furnizor de puncte pentru ceilalti adversari din serie, detinerea „lanternei rosii” nemaiavând nevoie de alte comentarii.



Performera etapei a 11-a din Divizia A a fost echipa din Petrosani – pâna la victoria Gloriei lui Sabau în Ghencea. Egalul din Stefan cel Mare, în fata unui Dinamo fara spectatori si fara vlaga, a adus ceea ce îi lipsea pâna acum antrenorului Ionut Chirila: linistea. Daca tehnicianul (bucurestean) de la Jiul îsi vedea postul periclitat de lipsa rezultatelor, punctul obtinut în fata dinamovistilor lui Andone (un hunedorean) îi ofera un reper, un element de sprijin si un argument; Ionut Chirila nu e doar „baiatul lui nea Vanea” sau un descoperitor de talente la juniori, ci un antrenor de prima divizie. Îndepartarea pas cu pas – si loc cu loc – din zona retrogradarii s-a facut, iata, fara mult tam-tam, chiar daca pâna la asigurarea locului în A si în sezonul viitor mai este destul, însa jocul Jiului la parametrii din meciul cu Dinamo este o garantie a calitatii.



Din nou, elevele lui Dumitru Berbece au înregistrat doar un semisucces în deplasare, dupa cel de la Baia Mare. Egalul de la Galati a avut darul sa îl enerveze pe vulcanicul patron devean, Marian Muntean, care s-a aratat total nemultumit de atitudinea unor jucatoare aflate cu gândul mai mult la vacanta decât la meciul cu Otelul. Daca egalul de la Baia Mare a fost în buna masura trecut de conducere în contul arbitrilor, cel cu Otelul a fost „opera” suficientei si a lipsei de concentrare a handbalistelor. Când conduci ostilitatile un meci întreg si ai trei goluri avantaj cu trei minute înainte de final, este inadmisibil sa pierzi cele doua puncte ori fie si numai unul...