Săptămâna 10 – 16 noiembrie 2005, numărul 159
|
INTERVIU
„Coana Justitica”, sprijinita cu o reforma schioapa de Stefan Ciocan
Ar trebui sa abordam planul teoretic si cel pragmatic. Sub aspect teoretic, lucrurile merg excelent. Au fost facute aprecieri la nivel extern. Încercam si noi sa ne raliem la aceste cerinte. S-au facut planuri, strategii, actiuni si pe plan local. Dar cred ca în teritoriu încercam sa facem o reforma cu oameni tot mai putini si cu mijloace materiale tot mai insuficiente. Acestea sunt cele doua impedimente de care ne lovim noi practicienii. Sigur ca se poate spera si în aceste conditii într-un efort extraordinar al celor tot mai putini, care ramân, însa nu stiu cât vor rezista. Este o mare tensiune într-o disputa în care sunt zeci de cauze una dupa alta, în care fiecare are propria problematica si de stare de fapt si de probleme de drept. Exista un mare consum de energie ca sa speri, cel putin, ca vei reusi sa faci dreptate pentru o mare parte a justitiabililor, sau pentru cei care au dreptate. Aceasta stare de tensiune se coreleaza cu neîncrederea în întregul sistem judiciar, nu numai într-un procuror sau într-un judecator. La ora aceasta sondajele au aratat, si din pacate chiar de sus s-au transmis semnale, ca sistemul judiciar nu este corespunzator din foarte multe puncte de vedere si chiar ca se comit infractiuni în cadrul sistemului. Vin tot mai multi oameni în audienta si invoca faptul ca se fura dosare, ori ca se sustrag acte din dosare. Nu avem probe pâna în prezent dar daca se creeaza acesta psihoza a neîncrederii generale va fi foarte greu sa se faca justitie. Eu nu-mi permit sa fac aprecieri la nivelul general al justitiei, nici al cauzelor. Am mai scris studii de specialitate, am tratat aceste probleme în revistele de specialitate, dar e altceva sa tragi aceste concluzii ori pe baze de date statistice, ori pe baza de rezultate într-o revista de specialitate, si altceva sa te transpui în ipostaza celui care face strategia justitiei la nivel national sau a celui care trebuie sa caute cauzele pentru care ea e în cadere libera. Am fost foarte alarmat acum câtiva ani ca scazuse credibilitatea justitiei la vreo 50%; ori acum e de vreo 20% Asta nu putem spune decât daca luam aspectele procedurale. Sub aspectul penalului propriu-zis, pedepsele sunt foarte mari. În ultimii ani, în putine cazuri s-au diminuat pedepsele. Este însa problema de a ajunge la probatiune, pentru anumite fapte, deoarece hatisul procedural e atât de mare, încât se vede si din mass media ca sunt esecuri în foarte multe cazuri. Nu pentru incompetenta procurorilor, judecatorilor sau a politistilor, ci pentru diversitatea situatiilor si interpretarea extrem de dificila a unor prevederi legale. Nu s-a stiut în anumite situatii nici macar care este componenta completului în infractiunile de coruptie: judeca unul sau doi judecatori. Toti marii avocati lucreaza în prezent pe probleme procedurale. Mai putin intereseaza probatiunea, îi intereseaza mai mult mici speculatii care se pot face pe lânga normele procesuale penale. De exemplu în ceea ce priveste procedura prelungirii mandatului de arestare. Foarte mult timp a fost o confuzie generala pe aceasta tema. În trecut textul de lege era foarte ambiguu si nu se facea aceasta procedura, treptat a început sa se faca într-un judet, pe urma înca într-o curte de apel, pe urma înca într-o zona a tarii, si asa mai departe. Pentru ca înainte nu era obligatoriu ca dupa trimiterea dosarului în judecata sa se faca mentinerea duratei arestarii preventive, asa cum se face acuma în mod curent. Acum judecatorii sunt ocupati mai mult cu rezolvarea unor probleme procedurale si a unor plângeri, de multe ori inacceptabile, dar care trebuie rezolvate, ceea ce le manânca timpul si lor, iar în ultima perioada si procurorilor, pentru ca în prezent exista controlul asupra tuturor actelor procurorului. Chiar si o neîncepere a urmaririi penale este supusa controlului instantelor. În instanta de fond si în recurs. Ceea ce înseamna citarea tuturor partilor, participarea procurorului, acordarea unor termene de judecata, angajari de avocati, sustineri de pledoarii si asa mai departe. Este un consum de timp dar asta este reglementarea în prezent, dar cel putin acum e clar. Cu ani în urma era neclar. Eu cred ca este foarte importanta vointa de a face reforma, inclusiv în privinta coruptiei. Este foarte greu de spus coruptia reprezinta atât sau atât la suta. Un principiu al justitiei este ca faptele care nu sunt probate sau nu au o condamnare, nu stii daca exista sau nu. Cred ca sensul este bun, dar cred ca trebuie sa se gaseasca mijloacele în special pentru factorul uman. Nu ne putem totusi desprinde de numarul judecatorilor si mai ales de numarul procurorilor. Situatia la judecatori este un pic mai buna sub aspect procentual, al celor prezenti în organigrame, dar la procurori este dezastruoasa. În judetul Hunedoara avem 55 de posturi în organigrama din care sunt ocupate, în prezent, doar 38, ceea ce reprezinta circa 70%. Din procurorii aflati în activitate, doi sunt deja pensionati, nu au primit decizia dar o asteapta din zi în zi. Altii sunt în curs de a formula cereri de pensionare, deci lucram teoretic la 70 % dar practic la sub 70% din efectiv cu problematica extrem de diversa. Sunt mii de absolventi de facultati si nu putem spune ca toate sunt la un nivel sub linia de plutire. Chiar din facultatile aparute în ultimii ani sunt studenti eminenti, dar nu pot sa stiu din care cauza nu a reusit aproape nimeni la cele patru sau cinci examene de admitere în magistratura care s-au dat în ultimii doi ani. Îmbucurator este ca la ultimul examen a reusit cineva din judetul Hunedoara. Dramatic este ca din luna iunie, dupa ce a primit rezultatul, nu a primit nici pâna în prezent numirea. Personal nu. Asupra sistemului este foarte greu sa ne pronuntam, dar s-au facut câteva sondaje, ultimele aratând ca exista presiuni politice din ce în ce mai slabe asupra justitiei. Pe mine m-a pasionat mai mult criminalistica, unde dramatismul situatilor nu permitea o ingerinta de nici o natura si 30 de ani nu s-a încercat pe aceasta linie nimic, dar nici acum de când sunt conducator nu s-a încercat, si chiar îmi aduc aminte de o situatie, pentru ca numirea mea s-a facut asa intempestiv, am aflat din presa ca am fost numit prim-procuror si la putin timp dupa aceea, un reprezentant al unui partid m-a întrebat cât am sa rezist fara sa fiu partinitor cu o tabara sau alta. Si i-am raspuns ca am sa-mi dau demisia când nu am sa pot sa nu fiu partinitor. Au trecut de atunci patru ani. Cred ca lupta împotriva coruptiei trebuie sa constea mai putin în dispute politice, pentru ca ea a existat si va exista indiferent de orânduire, deci ar trebui sa fie abordata mai putin sub aspect politic si mediatic si sa se materializeze în ultimele dotari tehnice pe acesta linie la nivel mondial. Când a fost acea disputa mare în Italia, cunoscuta sub numele „Cu mâinile curate”, au existat luni de zile de actiuni în care microfoane ultraperformante au fost plasate pâna si în teancurile cu bani. Fara o probatiune lunga si foarte exacta, nu poti sa dovedesti printr-o marturie o infractiune de coruptie. |
Săptămâna 10 – 16 noiembrie 2005, numărul 159