Marcel Borleanu este un personaj cunoscut īn orasul Hunedoara. Tinerii īl stiu ca pe unul dintre cei mai „tari” DJ din zona, iar microbistii īl cunosc de mai bine de un deceniu si īl recunosc ca fiind unul dintre cei mai īnfocati suporteri ai echipei locale, Corvinul. Pāna acum nimic neobisnuit. Daca intri īnsa īn cercul lui de apropiati, afli ca ai īn fata un tānar care se lupta sa traiasca, asa cum putini o fac, cu o determinare rar īntālnita, dar cu un optimism afectat de fatalitatea unei boli greu de depasit la noi īn tara: scleroza renala.
Venele lui Marcel abia mai fac fata dializei
Marcel īmplineste 33 de ani peste doua saptamāni. Este un tānar ca toti ceilalti, dar suferintele ultimilor ani l-au facut sa ajunga sa gāndeasca la fel ca un batrān īntelept. Drama lui a īnceput īnca de la 19 ani. Īn 1992 a mers la tara, la bunici, i s-a umflat o masea, a scos-o pur si simplu cu un cleste, locul s-a infectat si mai rau si, nu dupa multa vreme, infectia a dus la blocarea rinichilor: „Am cazut, pur si simplu, n-am mai stiut nimic de mine patru zile”, povesteste Marcel. I s-a depistat atunci o insuficienta renala acuta. Provenind dintr-o familie modesta si sperānd, īn acelasi timp, ca nu va mai avea probleme majore, nu a mai mers la doctor. Cinci ani mai tārziu a „cazut” din nou. Atunci doctorii i-au spus ca fara sa faca dializa nu mai scapa. Īn 1999 s-a pensionat de boala. Muncea īn combinatul siderurgic pe un post de operator-chimist. Aproape simultan a fost nevoit sa renunte si la placerea de a-i distra pe ceilalti īn discoteci, adica la masa de mixaj. I-a mai ramas statutul de membru al galeriei Corvinului. „Din cauza rinichilor, am mari probleme si cu inima. La mersul la meciuri nu pot sa renunt. Am renuntat la toate, dar la asta nu pot. Īmi iau medicamentele īn buzunar si ma duc sa-mi sustin echipa. Macar atāt sa fac si eu din ce face orice barbat de vārsta mea”, spune tānarul.
Un „serviciu” groaznic
Marcel īsi spune povestea fara nici un tremurat īn voce, de parca ar vorbi despre cum si-a spart capul cānd era mic. Ramāne tare si chiar face haz de necazul sau, cu toate ca, indirect, recunoaste ca nu prea are cale de iesire. Organismul uman rezista bine la cel mult 10 ani de dializa. Dupa aceea apar mari probleme. Marcel are deja opt ani la activ, opt ani īn care, trei zile pe saptamāna, sta „īn aparat”, cāte patru ore: „M-am obisnuit de mult. Merg la spital pentru dializa ca si cum as merge la slujba. Asta-i serviciul meu acum”. A ajuns sa fie cel mai cunoscut si-n „comunitatea” pacientilor sectiei de dializa. El este cel care, cu toate ca se afla-ntr-o stiuatie grava, le ridica moralul celorlalti. De doua ori s-a īntāmplat īnsa ca si el sa dezarmeze, cānd a vazut cum un coleg de salon, de pe patul alaturat, a murit sub ochii lui si cānd o buna prietena a sa, Ramona, de numai 23 de ani, a suferit un blocaj grav si a trecut pe lumea cealalta: „Era prin 2002. Ŗtiam ca Ramona īsi ascundea boala de prieteni. A facut un exces, adica a baut prea mult suc. Cum rinichii nu-i functionau aproape deloc, a suferit un blocaj. I-am spus mamei sale ca va fi bine. Dupa cāteva ceasuri s-a dus. Atunci am ramas fara nici un cuvānt. O stiam foarte bine, eram buni amici”.
Deznadejdea cautarilor
Tānarul a reusit sa treaca peste aceste momente. Īi este īnsa mult mai greu cānd constata ca destui dintre colegii sai ce sufera de aceeasi afectiune reusesc sa scape de dializa gasindu-si un donator, iar el īnca nu stie ce va face. Din familia sa, doar mama are aceeasi grupa sanguina, 01 pozitiv. A vrut chiar sa-i doneze ea un rinichi, dar, la consultatiile preliminare, medicii au constatat ca transplantul este extrem de riscant din cauza unor chisturi aparute pe rinichii mamei. Din pensia lui de 2 milioane si jumatate si din cea a mamei sale, de numai trei milioane, nu-si putea permite sa se gāndeasca la un transplant. Costul total al unei astfel de operatii este de 6.000 de euro. O raza de speranta a fost atunci cānd verisoara sa, Cristina (fosta asistenta īn sectia de dializa a spitalului din Hunedoara), aflata de cātiva ani īn Olanda, a strāns pentru Marcel si i-a trimis 3.000 de euro. Din acel moment, tānarul si-a spus ca, totusi, are o sansa, mica, dar este sansa lui. A īnceput sa umble pe la oamenii de afaceri cu stare pe care-i stia, cerāndu-le sa-l ajute cu sume cāt de mici: „Au fost oameni care ma cunosteau foarte bine, dar care m-au refuzat. Putini au fost cei care m-au īnteles, m-au ajutat, si carora nu stiu cum voi putea vreodata sa le multumesc. N-am cerut niciodata de pomana. Sunt dispus chiar sa si muncesc īn schimbul banilor, dar cine e dispus sa angajeze un om aflat īn situatia mea?”.
Marcel Borleanu se afla pe lista de asteptare īntocmita de Ministerul Sanatatii cu persoanele care au nevoie de un rinichi. De trei ori a fost chemat la Cluj pentru ca se parea ca i se gasise un donator. De fiecare data nu a fost īnsa compatibil. Are jumatate din banii cu care ar putea determina pe cineva sa-l ajute si sa-si asigure dupa aceea tratamentul necesar. Usor dezarmat din cauza lipsei unei banci de organe īn Romānia si a procedurilor complicate pe care trebuie sa le parcurga pentru a-si gasi un donator, reuseste totusi sa mai gaseasca resurse pentru a spera. Asta cu toate ca, pāna acum, mama lui a trimis, fara succes, scrisori pe la mai toate institutiile, de stat sau private, care i-ar puteau salva fiul. Marcel Borleanu spera totusi ca dintre cei care au parcurs aceste rānduri, se va gasi cineva sa-l ajute sa supravietuiasca. „Pentru unii 3.000 de euro īnseamna mai nimic. Pentru mine īnseamna viata, viata mea!”
Cei care doresc sa faca donatii pentru a-l ajuta pe Marcel sa-si faca un transplant au la dispozitie contul deschis la Banc Post - filiala Hunedoara - IBAN RO 21 BPOS 22102586304 ROL 02. Contul este deschis pe numele mamei tānarului, Ileana Vlaicu, pentru ca acesta sa poata fi accesat īn situatii de urgenta, chiar daca Marcel s-ar afla internat īn spital.
Marcel Borleanu poate fi contactat la numarul de telefon 0723.882.455.
