Săptămâna 17 – 23 noiembrie 2005, numărul 160

EDITORIAL Scrisoare domnului primar Baluba de Ştefan Ciocan Domnule Baluba, de la bun început renunt la politeturi, la fel cum tu ti-ai permis înca de la primul contact cu mine sa renunti la astfel de formule. Îmi permit acest lucru acum, dupa ani la rând în care eu am ramas consecvent celor învatate în „sapte ani de-acasa”, din cauza ca ai recurs la un gest incalificabil, acela de a începe un razboi personal cu un coleg de-al meu de breasla (pe care cu mândrie pot spune ca îl cunosc foarte bine) pe banii primariei pe care o conduci. Doresc sa-ti spun ca, înainte de a-i critica pe altii pentru „neadevarurile” spuse, trebuie sa ai grija chiar tu ce vorbesti. Îti mai aduci aminte când te victimizai în cazul anchetei „politice” demarate de puterea pesedista? Atunci, mie, la telefon, mi-ai spus, nu o data, ci de trei ori, ca, în timp ce erai audiat de procurori la Bucuresti, ti s-a pus, la propriu, Kalasnikov-ul la tâmpla în încercarea de a fi determinat sa treci la PSD. Te-am întrebat de trei ori, dar ai spus ca ai si martori, pe colegul de partid care acum conduce Consiliul Judetean. Noroc cu acel coleg, ca te-a scuzat ca esti stresat si nu mai stii ce spui. Altfel te faceai iar de râsul lumii cu balubele pe care le scoti, sau, în stilul tau cunoscut, a doua zi nu mai recunosteai nimic. Câteva luni mai târziu, spuneai ca mai aveai putin, în acel moment, si treceai la PSD. Ai avut noroc din nou cu acelasi coleg de partid care ti-a spus „Vrei la PSD? Atunci te întorci acasa (de la Bucuresti la Deva - n.a.) cu trenul, ca asa merg socialistii la Deva, iar numai liberalii se întorc cu masina”. Reactia colegului tau, având si o valoare simbolica evidenta, spuneai tu, te-a determinat sa ramâi „sagetat” asa cum esti, de fel si fel de idei, griji si stresuri, cum ar fi cel al telefonului ascultat. De data asta însa te-am înregistrat si te-am publicat, pentru ca nu mai aveai cum „s-o-ntorci”. Te-am lasat, o vreme, în pace. În vara acestui an tot mie mi-ai declarat ca ai scapat de proces, ca sa aflu, câteva zile mai târziu, ca m-ai mintit în fata. Procesul tau este si acum pe rol, iar ca sa scapi de el, am învatat si eu (ulterior, din pacate) ca nu ai cum, decât printr-o sentinta (de achitare sau condamnare) ori, eventual, prin retrimiterea dosarului în care esti inculpat, pentru completare, la Parchet. Daca nu ai aflat pâna acum, îti spun eu: majoritatea jurnalistilor din judet si nu numai, zâmbesc atunci când faci declaratii „curajoase” si se întreaba cât si ce anume din ceea ce spui este exact si adevarat. Iar daca tu esti atât de departe de a fi un model de corectitudine, nu ai absolut nici un drept sa le ceri altora sa fie corecti. În plus, NU ziaristul care te deranjeaza prin simplul fapt ca nu te aplauda, de-o fi eu sau altul, este platit din bani publici. Si sa-ti mai marturisesc ceva. Un cunoscut comun din tineretile tale (daca tot este sa scotocim trecutul), întors la Deva din strainatate, dupa ani buni, nu era frapat de faptul ca ai ajuns primar, ci de faptul ca devenii se multumesc cu tine. Îti scriu aceste rânduri usor îngrijorat de situatia financiara a unei parti din presa locala, careia i-ar mai prinde bine niste maruntis de la primaria ta pe un alt comunicat al carui subiect, de data asta, sa fiu eu. As fi onorat! Comentarii?

Săptămâna 17 – 23 noiembrie 2005, numărul 160