Adrian Bârsan are 19 ani si îsi stie exact traseul vietii, dintr-un orfelinat în altul. Amintirile lui despre cea care i-a dat viata sunt aproape inexistente. Tatal nu si-l cunoaste, iar copilaria nu i-a fost prea usoara. Este un tânar ca toti ceilalti, genul clasic de om optimist chiar daca a avut parte de un destin nedrept. Drama lui a început când a fost abandonat într-un orfelinat, din localitatea Sâncrai, judetul Alba. De acolo, a ajuns la casa de copii din Bretea Strei, unde a absolvit Scoala de Arte si Meserii, profilul tâmplari, cu media 10. Despre viata din orfelinat, nu are amintiri prea placute pentru ca, acolo, era „bolnav” de... singuratate. Nu era vizitat de nimeni, singurii lui prieteni fiind colegii. Totusi, Adrian este unul dintre norocosii iesiti de pe poarta orfelinatului. Imediat dupa ce a împlinit vârsta majoratului, baiatul a fost nevoit sa paraseasca locul pe care, pâna atunci, el îl numea „casa”. Când a venit timpul sa iasa, nu a avut unde sa puna capul. I-a fost greu, dar, pâna la urma, a învins. Adrian a gasit caldura unei familii, a descoperit bucuria de a spune „mama”. De câteva luni locuieste în casa unei familii modeste din orasul Calan.



Când am ajuns la familia Ciuculescu, caci despre ei este vorba, primul lucru pe care l-am remarcat a fost ca acesti oameni se bucura de cel mai pretios dar: privirea plina de iubire si recunostinta a baiatului de lânga ei. În timp ce Adrian ne priveste fix, cu o apatie sfâsietoare, chipul sau emanând suferinta, „mama” sa se apropie de noi si cu o voce plina de caldura ne sopteste: „E ca si copilul meu. Nici un sacrificiu nu a fost mare pentru ca l-am salvat de la singuratate”. Mai tarziu, aflam ca baiatul s-a nascut în iunie ’86, fiind parasit de mama sa la patru luni. A ajuns în casa familiei Ciuculescu, dupa ce educatoarea sa de la orfelinatul din Bretea Strei, fiica Mariei Ciuculescu, s-a atasat foarte mult de baiat. „Acest copil a crescut dintr-un orfelinat în altul. A fost transferat în judetul Hunedoara pentru ca aici avea domiciliul mama biologica. La Bretea Strei, fiica mea Geanina s-a atasat de el”, povesteste femeia cu ochii atintiti spre Adrian. Membrii familiei Ciuculescu îsi amintesc cu placere momentul întalnirii cu baiatul. „Adrian s-a lipit de familia noastra din prima clipa. A fost adus de fata mea, în urma cu patru ani, de Craciun. Atât de bine s-a simtit alaturi de noi, încât atunci când a fost timpul sa se întoarca la scoala era „bolnav” de suferinta”. La scurt timp dupa acea, împreuna cu sotul si-au exprimat consimtamântul de a-l primi în casa pe Adrian la fiecare sfârsit de saptamâna. „Când am vazut cât de mult sufera ca se desparte de noi, am facut un consiliu de familie si am decis cu totii ca baiatul sa îsi petreaca fiecare week-end în familia noastra” . Când a împlinit 16 ani, Adrian a mâncat din primul lui tort. Tot atunci, a primit si primul lui cadou, un trening. „A fost o zi de vis, atât pentru el, cât si pentru noi. Toata lumea îl iubeste, pâna si vecinii s-au atasat de el pentru ca este un copil cuminte. Îi place sa faca mâncare, sa ajute la curatenie. Alaturi de noi si-a petrecut toate sarbatorile, pentru noi este un alt membru al familiei. Nu avem nici un sertar închis pentru acest copil. Simtim ca ne iubeste si nu vrem sa-l parasim”, povesteste „mama Maria”, cum îi spune baiatul. Dupa ce a trecut de vârsta majoratului, Adrian a fost nevoit sa plece din casa de copii de la Bretea Strei. Singura alternativa pe care o avea ar fi fost sa fi mers la centrul de integrare de la Pesteana, lânga Hateg. „Nu prea avea un viitor acolo, s-ar fi simtit singur si pentru a doua oara abandonat. Asa ca, a ramas în casa noastra. Din 15 iunie anul acesta, locuieste în familia noastra pentru ca nu avea unde sa mearga”, adauga femeia.



Întâlnirea cu mama lui biologica a fost socanta. Pe atunci Adrian avea 17 ani. Cu ajutorul conducerii orfelinatului în care baiatul si-a petrecut adolescenta si al familiei Ciuculescu, Adrian a reusit sa o cunoasca si pe cea care i-a dat viata. Numai ca, regasirea adevaratei mame i-a întunecat sufletul baiatului. Cu cuvinte taioase precum niste cutite, mama lui i-a spus ca nu are loc în familia ei, deoarece actualul ei sot nu stie de existenta sa. În pofida, încercarilor familiei Ciuculescu si a conducerii casei de copii de la Bretea Strei de a construi o relatie fireasca cu mama sa, prapastia dintre ei era prea mare. „Ne-am luptat foarte mult sa o cunoasca pe mama lui. Aflasem ca o cheama Adriana Stanescu si ca locuieste în Orastie. A fost foarte entuziasmat în ziua în care a trebuit sa ne întâlnim cu ea, dar nu a avut parte decât de dezamagire. Am ramas cu totii foarte socati ca am vazut cu câta raceala îi spune ca nu are loc în familia ei, fara o mângâiere, o îmbratisare din partea acestei femei”, ne-a marturisit Maria Ciuculescu.



Din lumea tacerii, în care i se aude doar sufletul vorbind, Adrian îndrazneste sa spuna ceva. Pare un copil mult prea copilaros pentru vârsta lui, genul de „pui” de om care nu se lasa de mâna mamei si care se dezvolta în final, cu încredere si curaj catre viata, caci el stie ca cineva sta, ocrotitor, în spatele sau. Baiatul viseaza sa aiba un tel în viata. Adrian îsi doreste o locuinta, unde, atunci când va veni timpul, sa-si întemeieze o familie. „Sper ca cineva, de undeva, cu ajutorul lui Dumnezeu, ma va ajuta sa-mi cumpar o garsoniera aici la Calan. Îmi doresc sa am si eu casa mea”. Stânjenit, în timp ce vorbeste, mai arunca din când în când o privire catre mama lui, „mama” Maria. „Nu vreau pomana, îmi doresc doar ca visul meu, sa-mi pot face o familie, sa am copii pe care sa-i cresc eu, sa se îndeplineasca. Sa-i pot dovedi mamei mele ca am reusit sa traiesc chiar daca m-a parasit de la patru luni”.

Cei care doresc sa-l ajute pe Adrian Bârsan au la dispozitie numarul de telefon si adresa familiei Ciuculescu, unde locuieste tânarul: strada Nicolae Balcescu, numarul 16, Calan, telefon 730.141.

Comentarii?