Săptămâna 1 – 7 decembrie 2005, numărul 162

EDITORIAL

Parlamentarii puturosi ai Hunedoarei

de Ştefan Ciocan


A trecut un an de când alesii „poporului” se odihnesc nestigheriti în fotoliile din Casa Poporului. Conform Dictionarului explicativ al limbii române, „mandat” înseamna: „Împuternicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona în numele ei”. Asadar parlamentarii care au primit mandat de la electoratul hunedorean au obligatia de a-i reprezenta pe alegatori în cele doua camere ale forului legislativ. În realitate, opt din cei zece parlamentari de Hunedoara au cam uitat de unde au primit voturile pentru a-si odihni ciolanele patru ani în fotoliile confortabile din Casa Poporului. În afara de senatorul PNL, Viorel Arion, si deputatul PSD, Cosmin Nicula, ceilalti parlamentari de Hunedoara trec prin judet mai rar decât Mos Craciun. De ce s-au bulucit pe liste si de ce au fost acceptati de partidele pe care le reprezinta este lesne de înteles: au scos din tescherea bani sau alte foloase pentru sefii de partid. Electoratul s-a înghesuit la urne, ca turma, si a votat în mare parte niste persoane total necunoscute. Din cei doi parlamentari ai PRM, unul a si plecat din partid. Celalalt, fidel tribunului, pripasit prin judet de pe meleagurile îndepartate ale Statelor Unite, este interesat de electoratul hunedorean cam cât se intereseaza un culegator de orez din China de efectul încalzirii globale fata de fluturii rosii din Amazonia. Senatorul Viorel Duca vine în timpul liber prin Hunedoara, apoi pleaca îndarat la Parlamentul European, unde si-a dorit de la bun început sa ajunga în calitate de observator. Banii pe care i-a investit în mandatul oferit de hunedoreni au fost de la bun început destinati unui loc la Bruxelles. Celalalt deputat intrat în camera pe listele PRM a trecut, ca românul impartial, în bratele lui Voiculescu.

Astfel, deputatul Liviu Almasan a ajuns reprezentant al puterii, în Camera Deputatilor fiind pentru moment membru la Partidul Conservator. Omul de afaceri, originar din Brad, ajuns în parlament datorita votului „sentimental” al celor care înca mai cred în „pericolul revizionismului maghiar” si în alte ineptii ale lui Vadim Tudor, se dovedeste foarte timid când e sa iasa în fata presei sau a electoratului. Activitatea sa în forul legislativ se limiteaza, probabil, la somnul de zi cu zi, în fotoliile confortabile ale Camerei. Nici colega de la noul lui partid, Ionica Constanta Popescu, nu se arata mai odihnita. Și bucuresteanca impusa pe liste la Hunedoara de conducerea centrala a cam uitat cine a ales-o. De unde spunea în campanie ca vrea sa devina hunedoreanca, dupa ce s-a ales nu a mai prea batut drumul spre vest, multumindu-se cu banii, influenta si hodina în timpul serviciului, la care a ajuns prin voturile adunate în judetul Hunedoara. PSD-istul Ioan Timis s-a nascut obosit si are nevoie de mandatul hunedorenilor sa se odihneasca. Activitatea acestuia în judetul Hunedoara se reduce la un drum Bucuresti – Gura Zlata si retur, de parca ar fi fost votat de jivinele din Retezat sau „gragurii” care-i sunt vecini de vila pe valea Râului Mare. Despre senatorul Adrian Paunescu nu se poate spune decât ca este adeptul Legii lui Bulz, conform careia: „Orice activitate umana este benefica daca nu degenereaza în munca”. Vizitele lui Paunescu în judet sunt foarte rare, asa cum e bine sa-ti vizitezi soacra. Dar electoratul „poetului de curte” este ceva mai numeros decât familia sotiei, lucru de care nu tine cont fostul aplaudac al lui Ceausescu. Ministrul Gheorghe Barbu se da ocupat când vine vorba despre relatia cu electoratul hunedorean si este vazut prin judet doar la ocazii speciale, gen alegeri în partid sau întâlniri cu caracter politic. PNL-istul Dan Radu Rusanu este mult prea ocupat cu administrarea propriilor afaceri din Sinaia, Pitesti, Bucuresti sau Constata pentru a mai avea timp si pentru cei care l-au facut parlamentar. Tânara Monica Iacob Ridzi si-a vazut visul cu ochii, este observator la Bruxelles si are în fata o cariera politica. Electoratul poate sa mai astepte, ca interesele lui conteaza poate numai peste trei ani, în timpul campaniei electorale. Acolo în ultimele sase luni, când din banii adunati în timpul mandatului se cumpara înca patru ani de huzur. Electoratul iese din nou la vot si voteaza, ca doar ce o sa faca, oricum altii mai buni nu are, ca pe liste nu intra decât cine plateste. Si aia buni de unde sa aiba bani sa plateasca, doar daca muncesc, nu au timp sa câstige.

Săptămâna 1 – 7 decembrie 2005, numărul 162