Zilele lui 2005 sunt numarate. Noiembrie s-a sfârsit, decembrie se deschide cu Ziua Nationala, greva din învatamânt ia-o de unde nu-i. Peste toti si peste toate, însa, mai domneste înca stafia lui 2004. Sa ne amintim de ea împreuna. Moment, înca o data, istoric pentru România, anul trecut a fost pastelat în plan politic de doua episoade ce au retinut atentia cu obsesie. Din cele patru anotimpuri, în doua dintre ele am avut alegeri. Întâi, a fost debutul de vara. Scrutin local în iunie. Previziuni si bune si rele pentru cei ce mai sperau în jocul de scena al alternantei la putere. A trecut si asta. Au fost alesi primarii.
A venit si toamna. A venit si finalul ei popular, iar dupa o campanie electorala de tot derizoriul cenzurii, ne-am pricopsit cu un tur de parlamentare si doua de prezidentiale. În primul, câstigatorul a pierdut. În cel de-al doilea, însa, a fost rândul perdantului sa câstige. La urma, ne-am ales cu Basescu pe tronul Cotrocenilor si Nastase dedesubtul lui Mircea Geoana... si Geoana, împins spre prapastie de eternul si nefascinantul Ion Iliescu.
De atunci si pâna acum, relatiile dintre Basescu si Tariceanu, tandemul câstigator al Aliantei PNL-PD, au evoluat. De la ocheade dragastoase si pâna la declaratii inflamate între cei doi, a fost nevoie de doar câteva luni... si acelea putine. Cum a fost atunci si um este astazi, aveti ocazia sa spicuiti sapamâna aceasta si cea viitoare în saptamânalul „Replica”.
A fost odata, ca-n povesti, dar nu va mai fi vreodata...
2 octombrie 2004. Cu mai putin de doua luni pâna la prezidentialele din 28 noiembrie, Theodor Stolojan, pâna atunci candidat la functia suprema în stat din partea nou-formatei Aliante DA, spune NU si se retrage din cursa. Soc, lacrimi de iubire marca Traian Basescu si regrupare de forte în cel mai scurt timp. Dupa doar câteva zeci de ore, liberalo-democratii trântesc o sedinta supra-largita si-si desemneaza candidatii.
La plural, întrucât „pas”-ul rostit subit de Stolojan întoarce cu susu-n jos calculele si aranjamentele stipulate în protocolul de colaborare al celor doua formatiuni, PNL si PD. La plural, întrucât, pâna la momentul zero, istoria candidatilor aruncati în batalia cu pesedeii lui Nastase si Iliescu si ordinea lor functionala, era Stolojan, presedinte si Basescu, prim-ministru. Roata se-nvârte, deciziile se iau, aparent, cât ai clipi din ochi, iar numirile sunt facute cu sânge rece: locul lasat vacant de renumitul Stolo este preluat, tot lacrimogen, de fostul matelot aflat azi la Cotroceni. Rocada merge mai departe, iar cârma de premier este oferita pe tava actualului Calin Popescu Tariceanu.
Acesta era considerat, la acea vreme, un element de mijloc, iar multi credeau ca fostul ministru în perioada Conventiei va asigura mijlocul în linia marcata de conflicte liberale, Dinu Patriciu - Valeriu Stoica.
De la Revolutie pân' la Disolutie
Si, tot pe atunci, declaratiile de dragoste politica facute de cuplul Tariceanu-Basescu erau de notorietate prin afirmarea unitatii si sinergiei, armele cu care vor putea învinge PSD-ul devenit partid-stat. Pentru simplul auditor al lozincilor lansate de liderii ADA (Alianta DA), parea nestiintifica, dar fantastica ipoteza rupturii ce avea sa vina. Desi putin plauzibila în timpurile romantice ale campaniei electorale, lupta dinre palate s-a ascutit astazi. Existenta ei a devenit de domeniul axiomaticii. Nu mai trebuie demonstrata, îtrucât evidentele o fac cu vârf si îndesat. Prezentul nu mai e un secret pentru nimeni. Presa a preluat si prelucrat fiecare fraza taioasa rostita de presedintele tarii la adresa primului ministru al acesteia. Si reciproc.
Pentru a fi cunoscut, însa, trecutul se cere rememorat. Sa ne amintim, asadar, clipele de adeziune reciproca din acel final de 2004 care, de multi dintre analistii cu experienta si nu doar de ei, a fost asemuit, poate destul de fortat, lui decembrie 1989. Regimul Ceausescu a fost înlaturat. La fel si epoca Ion Iliescu, sunau pe atunci, replicile cutremurului electoral produs în 12 decembrie 2004.
Imagine care reda destul de bine cum stau acum lucrurile între Presedinte si Premier. Explicatii suplimentare în numarul viitor.
Ce a fost „ieri”, partea-ntâi
„Ieri” Traian Basescu era exuberant atunci când pronunta numele lui Calin Popescu Tariceanu. În timpul întâlnirilor cu poporul presedintele de azi al tarii nu a ezitat sa recurga la prietenoasa formula de adresare „Calin”, atunci când trimitea la persoana celui ce-l intersecta ca partener al Coalitiei.
Context: liberalii voteaza, în unanimitate, propunerea lui Basescu la postul de prezidentiabil. Data exacta: 6 octombrie 2004. Orator: noul co-presedinte al Aliantei DA, Calin Popescu Tariceanu. Locul desfasurii: Bucuresti. „Vom fi alaturi de tine, Traiane, si la bine si la greu!”. La bine si la greu parea, în negura acelor vremi, mult mai usor de rostit decât de executat. Ceea ce în cele din urma,
s-a dovedit cât se poate de adevarat.
Ce a fost „ieri”, partea a doua
Context identic, data - la fel de aceeasi, locatie similara. Surprinderea este totala. Inamicii liberali ai lui Traian Basescu pleaca sulitele si se conformeaza vointei generale. Dinu Patriciu si Viorel Catarama, caci despre ei este vorba, o lasa mai moale cu sagetile otravite si-si declara sprijinul pentru Basescu. S-a speculat îndelung faptul ca, la baza acestei stratageme, a stat discursul împaciuitor al lui Tariceanu. Un discurs cu accente mult mai pragmatice decât s-ar fi putut prevede. Tinta viitorului premier este clara: câstigarea guvernarii, singura sansa de a aplica politicile liberale si politicile liberalilor... sau ale anumitor liberali... În atari conditii, sustinerea lui Traian Basescu „nu se bazeaza pe sentimente, ci pe ratiuni politice”. La toate acestea, se mai adauga remarca, acum remarcabila, ca Alianta PNL-PD sustine politici complementare. Teluri nobile, cuvinte încarcate de înflacarare, timpuri, înca o data, atâtate de o stare de spirit mult prea putin constienta de provocarile si rasturnarile ce au urmat.
Ce a fost „ieri”, partea a treia
În fata unor asemenea dulcegarii, nici Basescu nu s-a putut lasa mai prejos. Cunoscator de geometrie si trigonometrie, înca din vremea în care era vioara-ntâi a concertelor de pe vasul pe care, onor, îl conducea, prezidentiabilul proaspat numit în acest post recunostea ca reciprocele sunt si ele valide. Si le-a întors. Iata, pentru edificare, doar un singur exmplu:
Cuvinte-cheie: „maturitate”, „Tariceanu”, „garantie”, „reusita”, „alegeri”. Iar sirul poate continua. „Maturitatea lui Calin Popescu Tariceanu este o garantie pentru reusita în alegeri, recomandând Alianta ca o structura solida, capabila sa înfrunte PSD cruce PUR”, se împauna Basecu. Dusmanul era clar. Dusmanul era unul singur. Iar acela, era PSD si PUR si tot ceea ce ele însemnau la acea data pentru electorat, dar si pentru opozitia frustrata de frecatul bancilor secundare din Camerle Parlamentului.
