Săptămana 1 – 7 decembrie 2005, numărul 162

REPORTAJ Lacasul uitarii de Ciprian Iancu Desi detine una dintre cele mai vechi biserici din tara, Hunedoara nu o pretuieste la adevarata ei valoare. Mai mult, comorile artistice din interiorul lacasului de cult sunt pazite cu... un lacat pus pe usa de la intrare. Data fiind perioada în care a fost ridicata si povestea ei, biserica Sfântul Nicolae poate fi considerata, ca importanta istorica, drept al doilea obiectiv al zonei, dupa Castelul Corvinestilor. Lacasul este însa tratat cu indiferenta, mai ales de catre autoritati. Biserica Sf. Nicolae din Hunedoara nu are parte de atentia cuvenita Edificiul situat pe o colina, destul de aproape de Centrul Vechi al Hunedoarei si de Castelul Corvinilor, intriga în primul rând prin forma sa. Elemente de arhitectura vechi, de Ev Mediu, se îmbina nu neaparat în varianta cea mai fericita. De fapt, biserica a fost ridicata în mai multe etape, lucru care se vede mai ales din reprezentarile sale grafice din documentele istorice. Turnul cu clopot a fost construit ultimul, în secolul al XVlll-lea. Lacasul de cult este însa cu cel putin trei sute de ani mai vechi. Avem astfel de-a face cu o biserica – monument, dar edificiul este deschis destul de rar, doar duminica la slujbe si în sarbatorile „cu cruce rosie” din calendarul ortodox. Localnicii o considera o biserica veche, ca oricare alta. Origini de aproape un mileniu La începtului secolului al XV-lea, când familia Corvinilor era deja bine instalata la Hunedoara, a început sa se dezvolte aici si comunitatea catolica. Pe malul stâng al Cernei s-au asezat primii catolici trimisi de regalitatea ungara, care avea tot interesul sa acapareze „târgul cu cetate” de la acea vreme, deoarece aici se unesc vaile ce coboara din Poaina Rusca, de unde se extragea fierul, o bogatie extrem de importanta si pentru acele timpuri. Catolicii au ocupat malul stâng al râului Cerna. Şi-au ridicat si o biserica, Zarda, (disparuta odata cu aparitia uzinelor de fier, în secolul XlX – locul ramânând însa în vocabularul siderurgistilor, fara ca acestia sa stie prea bine de la ce anume-i vine numele). La acelasi început de secol XV, Iancu de Hunedoara (al carui nume corect, spun istoricii autohtoni, este „Ioan” de Hunedoara) a trecut la catolicism. Duhovnicul sau, Capistrano, un înalt prelat al Papei, a venit aici si a început o adevarata campanie de extindere a catolicismului. Speculatiile istorice arata ca în acea vreme au existat conflicte fizice între cele doua comunitati, de catolici si ortodocsi. Aflând despre situatia de la Hunedoara, Ioan de Cafa, un înalt preot slavon, a venit aici din Crimeea, pentru a-i apara pe credinciosii ortodocsi. A pierdut însa lupta cu Capistrano si, se pare, a fost dus la Roma unde apoi a fost silit sa treaca la crezul catolic. În februarie 1456, Capistrano a obtinut aprobarea lui Ioan de Hunedoara sa darâme biserica ortodoxa (care nu se stie când si de catre cine a fost ridicata, banuindu-se doar ca era vorba de un edificiu din secolul al Xll-lea). Duhovnicul lui Ioan de Hunedoara credea ca prin demolarea bisericii ortodoxe catolicismul câstiga definitiv suprematia asupra locului. Doua luni mai târziu, Capistrano a încetat din viata, fara ca împrejurarile mortii sale sa fie cunoscute. În acelasi an, în august, Ioan de Hunedoara trecea în nefiinta, rapus de ciuma, la Belgrad, unde se afla cu armatele sale pentru a-i împiedica pe otomani sa ajunga la Viena. Cel mai vechi iconostas de lemn din tara se afla la Hunedoara Blestemul lacaŞUlui sfânt În acele vremuri religia era însa mai puternica decât politica. Crezând ca demolarea lacasului sfânt al ortodocsilor din Hunedoara a fost gestul care a provocat moartea tatalui sau, fiul cel mare al lui Ioan, Ladislau de Hunedoara a dat ordin, în noiembrie 1456, ca biserica ortodoxa sa fie reconstruita. Nu a apucat însa sa-si vada ordinul dus la îndeplinire pentru ca, un an mai târziu, a fost decapitat în urma unui complot pus la cale de mai multe familii nobiliare cu care intrase în conflict. Fratele sau, Matei Corvin, ajuns pe tron, a reîntarit „diploma” data pentru reconstruirea bisericii ortodoxe. Desi familia Corvinilor trecuse la catolicism, avea nevoie de „schizmatici” – cum li se spunea ortodocsilor – pentru ca cea mai mare parte a armatei sale era formata din localnici apartinând acestei religii. Astfel a fost alcatuita, din lemn, o noua biserica ortodoxa, iar la mijlocul secolului al XVll-lea, dupa cum estimeaza si Nicolae Iorga într-unul dintre studiile sale, reapare biserica ortodoxa din piatra. În jurul anului 1700 este adus aici un iconostas de lemn, provenit de la manastirea Plosca, din zona Hategului, care se afla si acum instalat aici si se prezinta în conditii destul de bune. Se pare ca acesta este cel mai vechi iconostas de lemn existent la noi în tara. Indiferenta Despre Biserica Sfântul Nicolae se stiu prea putine, cu toate ca marea familie a Corvinilor a fost cea care a decis atât demolarea cât si reconstruirea ei. Istoricii zonei vorbesc cu multe aproximari si fac supozitii. Biserica este declarata „monument istoric”, dar atât. Nu apare în nici unul dintre putinele pliante turistice ale zonei. Istoricul cert se rezuma la o singura coala format A4 afisata în interior, e drept, alaturi de traduceri în engeza, maghiara si franceza. Monumentul a suferit o lunga restaurare în perioada 1996 – 2003. Din nefericire si-a pierdut din farmec pentru ca peretii exteriori au fost tencuiti. Nu se mai vede astfel peretele de piatra, specific pentru constructiile de Ev Mediu. A fost însa reparat acoperisul si a fost întarita fundatia. Monumentul arata acum acceptabil, pe dinafara. Pictura interioara, si ea veche de secole, implora pentru o restaurare. Parintele – paroh Gratian Bornemisa se multumeste cu putin. Pare multumit ca, de doi ani, nu mai ploua prin acoperis, deoarece si acesta a fost restaurat. Are însa alta prioritate pentru ca numai 600 dintre sufletele care vin sa se reculeaga aici locuiesc aproape. Ceilalti 10.000 de enoriasi se afla în celalalt capat al orasului si acum se chinuieste sa strânga bani pentru a termina constructia noii biserici din parohia sa, situata mai aproape de „grosul” credinciosilor pe care-i are în grija. Consilierul primariei pe probleme culturale, artistul plastic Constantin Zgâmbau, a dat dovada ca nici macar el nu cunoaste adevarata valoare a Bisericii Sfântul Nicolae: „Nu stiu cât este de veche biserica si nici despre acel iconostas de lemn habar nu am. Edificiul nu este în patrimoniul nostru”, spune scurt si taios Zgâmbau. Directorul interimar al Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National, Ioan Sicoe, pare mai bine informat despre Biserica Sfântul Nicolae dar, în acelasi timp, resemnat: „Nu demult am fost cu un grup de turisti straini la Castel, dupa care i-am dus la Biserica Sfântul Nicolae. Acolo n-au mai fost deloc atenti la ceea ce li se prezenta. Noi am facut o serie de materiale în care acest obiectiv este inclus, dar e drept ca edificiul merita o promovare în adevaratul sens al cuvântului. Aici însa noi putem contribui doar din punct de vedere stiintific, din cauza ca financiar nu avem nici o posibilitate. Cred ca Primaria Hunedoarei ar putea sa se implice mai mult în acest sens”. Comentarii?

Săptămana 1 – 7 decembrie 2005, numărul 162