SPECIAL

1 Decembrie

Unirea de la 1 Decembrie 1918 a fost rodul eforturilor politice ale liderilor românilor transilvaneni. Adunarea de la Alba Iulia a fost organizata într-un context istoric si politic deosebit de complex pe fondul reorganizarii Europei dupa primul Razboi Mondial. Activitatea politica a militantilor români este mai putin cunoscuta, dar trebuie remarcat ca atât în pregatirea evenimentului de la Alba Iulia, cât si în deciziile luate în ajunul zilei de 1 Decembrie 1918, câtiva lideri hunedoreni au avut merite deosebite.

La 15 noiembrie 1918, Consiliul National Român central din Arad lanseaza o chemare catre natiunea româna din Transilvania si Ungaria la o adunare nationala la Alba Iulia. Toate consiliile românesti au obligatia sa-si aleaga prin vot, deputati la adunarea de la Alba Iulia. La Deva alegerile s-au desfasurat la 27 noiembrie, la Biserica ortodoxa , prezidate fiind de dr. Francisc Hossu Longin. Membri în prezidiu au fost Eugen Tatar si Iosif Botean. Ca delegati ai cercului electoral Deva, au fost alesi dr. Francisc Hossu Longin – avocat, Valer Petco – director financiar, dr. Petru Groza – avocat, Octavian Muntean – econom, si Nicolae Bembea – econom. Ei aveau drept de vot decisiv la marea Adunare de la Alba Iulia si trebuia sa posede un „credentional” (împuternicire) care a fost completat în aceeasi zi. În memoriile sale, dr. Petru Groza povesteste cum a plecat în 29 noiembrie spre Alba Iulia. Va remarca, mândru, numarul mare de hunedoreni care se îndreapta spre cetatea „Balgradului”: nu mai putin de 30 de mii de participanti. Ei vor fi reprezentati în Alba Iulia, pe lânga delegatii deveni, de Aurel Vlad din Orastie, Victor Bontescu din Hateg, si de Silviu Dragomir din Ilia. Dintre toti, Petru Groza reprezenta aspiratiile tinerilor intelectuali. Ceilalti se bazau pe presigiul personal, obtinut – cu o singura exceptie – în avocatura. Tot în memorii, Petru Groza descrie atmosfera din cetatea Albei Iulii în ajunul zilei de 1 Decembrie. „Luminile orasului încep sa se zareasca în seara zilei de 30 noiembrie. De jur împrejur s-a adunat poporul sosit din toate colturile Ardealului”, descrie Petru Groza intrarea delegatiei hunedorene în Cetate. La scurta vreme dupa ce s-au instalat pe la casele din oras, Groza si ceilalti delegati au aflat, în ciuda orei înaintate, ca trebuie sa se adune la hotelul Dacia, pentru a hotarî ce vor face a doua zi. Dupa o noapte alba în restaurantul hotelului, în zorii zilei de 1 Decembrie la urechile lui Petru Groza a ajuns un zvon: Iuliu Maniu ar dori numai o unire conditionata, invocând înapoierea economica din Vechiul Regat si necesitatea unei perioade de tranzitie de cel putin zece ani, timp în care Ardealul ar avea un guvern autonom astfel încât sa-i poata ridica si pe regateni la acelasi nivel. Zvonul se raspândise de la primul etaj al hotelului unde într-o camera se aflau, printre altii, Iuliu Maniu împreuna cu presedintele Partidului National Român, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Goldis, Alexandru Vaida - Voievod, Teodor Mihali, Ioan Suciu. Se pare ca intentiile lui Maniu faceau parte dintr-un plan mai amplu, deoarece se cunosteau foarte bine amanuntele si garantiile materiale ale acestei autonomii. Acest zvon l-a nelinistit pe Petru Groza care, împreuna cu un grup de tineri aflati în cafeneaua hotelului, au urcat la etaj, unde Maniu se straduia sa impuna ideea unirii conditionate cu Regatul. Între grupul tinerilor si Maniu are loc un schimb foarte dur de replici. Pâna în final, avântul tineresc al grupului lui Petru Groza a învins argumentele subrede ale viitorului lider taranist. „Apoi, daca e asa, dragii mei, sa facem unirea fara conditii! „ a spus Maniu împaciuitor. Zorii zilei de 1 Decembrie se revarsau peste Alba Iulia. Urma unirea cu Tara, neconditionat, asa cum au vrut tinerii români din Transilvania.

Comentarii?